Potrivit Euronews — Forțele Democrate Siriene (SDF), principala forță kurdă din Siria și partenerul strategic al Statelor Unite în lupta împotriva grupării teroriste Stat Islamic, au încetat să mai existe în urma unui proces de fuziune cu armata siriană. Anunțul a fost făcut de comandantul Mazloum Abdi chiar la palatul prezidențial din Damasc, un gest simbolic de o greutate politică considerabilă.
SDF a reprezentat, timp de mai mult de un deceniu, coloana vertebrală a efortului militar de pe teren împotriva Statului Islamic în nord-estul Siriei. Forța kurdă a fost instrumentul prin care Washingtonul a evitat implicarea directă cu trupe de infanterie masive, preferând modelul partenerului local antrenat și sprijinit logistic și aerian. Această relație a dat rezultate notabile pe câmpul de luptă, culminând cu prăbușirea califatului teritorial al Statului Islamic în 2019.
Dizolvarea SDF și absorbția sa în structurile armatei siriene marchează o cotitură strategică majoră. Ceremonia de la palatul prezidențial din Damasc nu este un detaliu protocolar, ci o declarație politică: fostele forțe kurde intră sub autoritatea statului sirian central, recunoscând astfel legitimitatea guvernului de la Damasc. Este un pas pe care puține grupări armate din regiune l-au făcut în mod voluntar și transparent.
Comandantul Mazloum Abdi, figura centrală a SDF, a jucat un rol crucial în această tranziție. Prezența sa la palatul prezidențial sugerează că negocierile care au precedat această fuziune au fost substanțiale și că kurdii au obținut, cel mai probabil, garanții privind poziția lor în noua arhitectură militară și politică a Siriei. Natura exactă a acestor garanții rămâne, deocamdată, neclară din informațiile disponibile.
Din perspectiva Statelor Unite, această evoluție ridică întrebări serioase despre viitorul prezenței americane în Siria. Parteneriatul cu SDF a constituit justificarea principală pentru menținerea unor contingente militare americane în nord-estul țării. Odată cu dispariția SDF ca entitate distinctă, cadrul juridic și politic al acestei prezențe devine mai ambiguu, iar presiunile pentru retragere ar putea crește atât intern, cât și din partea Damascului.
Pentru Turcia, fuziunea SDF cu armata siriană reprezintă un scenariu complex. Ankara a considerat întotdeauna SDF drept o prelungire a PKK, organizația kurdă desemnată teroristă de Turcia, Uniunea Europeană și Statele Unite. Dacă elementele kurde sunt acum integrate formal în structurile statului sirian, Turcia va trebui să negocieze orice acțiune militară viitoare în raport cu Damascul, nu cu o forță nestatală. Aceasta poate reduce libertatea de manevră militară turcă, dar poate deschide și canale diplomatice noi.
Rusia și Iranul, actorii care au sprijinit regimul de la Damasc de-a lungul războiului civil, vor privi această consolidare a autorității centrale siriene ca pe o evoluție favorabilă propriilor interese. O Sirie mai unită sub un guvern central mai puternic corespunde viziunii pe care Moscova și Teheranul au promovat-o constant în procesele de negociere internaționale, de la Astana încoace.
La nivel regional, dizolvarea SDF modifică echilibrul de forțe într-o zonă deja extrem de volatilă. Nord-estul Siriei, bogat în resurse petroliere și agricole, va intra acum sub un control mai direct al Damascului, ceea ce poate genera noi fricțiuni, dar și noi oportunități de stabilizare pe termen lung. Modul în care populația kurdă locală va percepe această tranziție și dacă garanțiile obținute vor fi respectate în practică reprezintă variabilele esențiale pentru durabilitatea acestui aranjament.
În săptămânile și lunile care urmează, va fi esențial de urmărit dacă integrarea militară va fi însoțită de un cadru politic care să protejeze drepturile comunității kurde, cum va reacționa Washingtonul la pierderea partenerului său principal din Siria și dacă prezența militară americană în regiune va fi redefinită sau retrasă. Pentru o analiză mai amplă a dinamicilor din această regiune, consultați analiza completă despre Orientul Mijlociu pe Politica Lumii.