Pe scurt
- Legea salarizării unitare a sectorului bugetar a fost inclusă ca jalon în Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) al României încă din 2021, cu o valoare asociată de 770 de milioane de euro și cu termen inițial de adoptare în 2023, prelungit ulterior, în urma negocierilor cu Comisia Europeană, până la 31 august 2026.
- Președintele României, Nicușor Dan, a anunțat în seara zilei de miercuri, 26 august 2026, că nu există consens „politic și social” între partidele de guvernământ — Partidul Social Democrat (PSD), Partidul Național Liberal (PNL), Uniunea Salvați România (USR) și Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR) — pe legea salarizării, iar partidele și-au asumat împreună pierderea celor 770 de milioane de euro.
- Premierul de atunci, Ilie Bolojan, a declarat vineri, 28 august 2026, că legea salarizării este „cea mai importantă” dintre reformele neîndeplinite din PNRR și a estimat o pierdere suplimentară de până la 100 de milioane de euro pe componenta de decarbonizare a sectorului energetic.
- Ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene și ministru interimar al Muncii, Dragoș Pîslaru, a anunțat joi, 3 septembrie 2026, că a obținut de la Comisia Europeană o clarificare potrivit căreia, dacă legea este adoptată până la finalul lunii octombrie 2026 și respectă integral angajamentele din PNRR, România ar putea cere diminuarea penalității; el a precizat că „motivul pentru care legea nu s-a adoptat a fost strict politic”.
- Premierul desemnat Luca Niculescu a declarat vineri, 10 octombrie 2026, la Digi24, că „voi milita pentru legea salarizării”, iar pe 14 octombrie 2026, potrivit Recorder, UDMR a cerut, în schimbul susținerii noului cabinet, garanții că guvernul va promova legea salarizării unitare a bugetarilor — aceeași lege pe care niciun partid nu a votat-o în august.
Promisiunea
Cuvintele exacte sunt, de data aceasta, foarte ușor de găsit, pentru că ele există în patru variante, rostite de patru tabere diferite, și toate spun același lucru.
Prima variantă este cea scrisă. Legea salarizării unitare a personalului plătit din fonduri publice figurează ca jalon în PNRR-ul României din 2021, cu o valoare asociată de 770 de milioane de euro. Termenul inițial era 2023. Nu a fost respectat și a fost renegociat cu Comisia Europeană. Noul termen a devenit 31 august 2026 — adică un răgaz suplimentar de aproape trei ani pentru o lege despre care toată lumea a spus, în toată această perioadă, că este necesară.
A doua variantă este cea politică. Potrivit cronologiei prezentate public de Dragoș Pîslaru, ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene și ministru interimar al Muncii, PSD a preluat Ministerul Muncii în noiembrie 2021, exact cu această reformă în portofoliu. În 2022, ministerul a contractat Banca Mondială pentru evaluări și calcule. Între 2023 și 2025, spune Pîslaru, discuția a fost amânată public până după alegerile din 2024, iar în paralel partidul a promis majorări echivalente cu aproximativ 9 miliarde de lei pentru sectorul educației și a discutat cu sindicatele din sănătate despre creșteri de aproximativ 5 miliarde de lei.
A treia variantă este cea de campanie permanentă. Fiecare partid aflat la guvernare după 2021 a inclus în discursul public ideea că salarizarea bugetarilor trebuie reașezată, că inechitățile trebuie eliminate și că sistemul trebuie făcut „unitar” — cuvântul apare chiar în titlul legii. Niciunul nu a spus vreodată că este împotrivă.
A patra variantă, și cea mai recentă, aparține premierului de atunci. Ilie Bolojan a declarat, înainte de expirarea termenului, că legea salarizării este mai importantă decât cei 770 de milioane de euro pe care România urma să-i încaseze din PNRR pentru ea. Este o propoziție care sună ca un angajament de stat: nu facem reforma pentru bani, o facem pentru că trebuie.
Rezumatul promisiunii, așadar: o lege pe care toată lumea o consideră necesară, pentru care există un proiect, o finanțare europeană de 770 de milioane de euro, asistență tehnică de la Banca Mondială, cinci ani de pregătire și un termen limită cunoscut de toată lumea de la bun început.
Realitatea
Legea salarizării unitare din sectorul bugetar nu a ajuns niciodată la vot în Parlamentul României.
Pe 26 august 2026, cu cinci zile înainte de termen, președintele Nicușor Dan a anunțat public că PSD, PNL, USR și UDMR nu au reușit să ajungă la un consens politic și social. Formularea din comunicarea de la Cotroceni este, în sine, remarcabilă: partidele „și-au asumat împreună” pierderea celor 770 de milioane de euro. Nu „au eșuat”, nu „nu au reușit” — și-au asumat. Patru partide aflate simultan la guvernare au ajuns la singurul consens pe care îl puteau obține: acela de a nu vota nimic.
Cifrele din spatele blocajului, așa cum le-a prezentat Dragoș Pîslaru, arată o negociere care a urcat și a coborât ca un ascensor.
Prima variantă a proiectului, construită în primăvara–vara lui 2026, avea o anvelopă de 8 miliarde de lei, cifră confirmată politic și validată de Ministerul Finanțelor. După consultări, Pîslaru a verificat direct cu Comisia Europeană plafonul maxim compatibil cu angajamentele României și a recalibrat proiectul la 12,1 miliarde de lei, cu diferența de 4,1 miliarde urmând să fie acoperită prin măsuri permanente de reducere a cheltuielilor.
Nici asta nu a fost suficient. Revendicările sindicale cumulate depășeau, potrivit aceleiași surse, 27 de miliarde de lei — de peste două ori anvelopa aflată în discuție. În iulie 2026, Ministerul Muncii a simulat împreună cu Ministerul Educației un scenariu de 7,6 miliarde de lei destinat exclusiv sectorului educațional, care ar fi dus coeficientul profesorilor din învățământul preuniversitar la 2,8, aproape de 2,9 cât cereau sindicatele. A fost testat și un scenariu mai generos pentru sănătate.
Pe 7 august 2026, agenția de rating Moody’s a evaluat România, care a evitat la limită retrogradarea la categoria „junk”. Potrivit lui Pîslaru, acel moment a schimbat percepția asupra bugetului maxim pe care statul și-l poate permite, iar ținta a coborât dinspre 12 miliarde spre 10 miliarde de lei. Varianta finală aloca 3,3 miliarde de lei educației și 2,9 miliarde de lei sănătății — împreună, aproape jumătate din bugetul total al legii, pentru sectoare care însumează peste 500.000 de angajați.
În paralel, Comisia Europeană a respins a doua variantă a proiectului, după negocieri purtate în regim de discreție, potrivit Euronews România.
Pe 31 august 2026, termenul a expirat. Partidele nu au votat.
Pierderea nu s-a oprit la cele 770 de milioane de euro. Pe 28 august 2026, Ilie Bolojan a explicat că România pierde bani pe două componente: granturile aferente jaloanelor neîndeplinite și costul suplimentar al proiectelor care nu mai pot fi finanțate în condițiile inițiale. La capitolul decarbonizare, Guvernul a amânat închiderea a două grupuri energetice pe lignit, de la Turceni și Craiova, care trebuiau scoase din funcțiune la sfârșitul lui august, pentru că — în formularea premierului — „am ratat proiectele timp de cinci ani de zile și suntem în situația în care astăzi nu putem să închidem anumite centrale pentru că, de exemplu, Craiova ar rămâne fără căldură în iarna următoare”. Pierderea estimată pe această componentă: până la 100 de milioane de euro. Radio România Cluj a relatat, pe 31 august 2026, un total de până la 870 de milioane de euro pentru cele două jaloane ratate.
Există și o pierdere invizibilă, pe care Bolojan a descris-o tehnic: proiecte de autostradă au fost mutate de pe componenta de grant pe cea de împrumut, pentru că exista o probabilitate mare să nu fie finalizate la timp. „Diferența este că erau împrumuturi cu o dobândă mică de 3% și noi trebuie să ne împrumutăm la dobânzi duble din piață”, a spus premierul. Întârzierea nu costă doar fondurile nerambursabile pierdute, ci și diferența de dobândă pe care bugetul o va plăti ani la rând.
Scuza oficială
Scuzele oficiale merită citate literal, pentru că fiecare are un autor diferit și toate sunt, tehnic, adevărate.
Administrația Prezidențială, prin anunțul președintelui Nicușor Dan din 26 august 2026: nu există consens „politic și social” între PSD, PNL, USR și UDMR, iar partidele și-au asumat împreună pierderea celor 770 de milioane de euro.
Ilie Bolojan, pe 28 august 2026, despre amploarea pierderii: acestea sunt „nu de mare impact” în raport cu întregul PNRR, dar sunt consecința întârzierilor în implementarea reformelor și proiectelor.
Dragoș Pîslaru, pe 3 septembrie 2026, despre natura blocajului: „Cred că motivul pentru care legea nu s-a adoptat nu este tehnic. (…) Tehnic, proiectul este aproape gata.” Și, mai direct: „Vă confirm faptul că proiectul, în ultima sa versiune, nu este categoric departe de condițiile pe care le-am avea de îndeplinit. Deci mai sunt eventual ajustări minore. Motivul pentru care legea nu s-a adoptat a fost strict politic.”
Tot Pîslaru, despre istoria mai veche a dosarului, într-o postare din 26 august 2026: „Ziua Cârtiței, cu aceiași actori — mai puțin faptul că acum avem o miză mare pentru România, de 770 de milioane de euro, pentru că reforma este prinsă în PNRR. Doar-doar se face, de data asta, ca lumea. Însă UE îți dă, dar nu îți bagă în traistă.”
Și tot el, despre dinamica negocierii cu sindicatele: „Exact așa cum s-a întâmplat cu 10 ani în urmă — sindicatele vor prefera mereu o ofertă mai atractivă, asta deși le promiți bani pe care, de fapt, nici nu îi ai.”
Traducerea scuzei
„Nu a existat consens politic și social” înseamnă că nimeni nu a votat împotrivă, pentru că nimeni nu a fost pus să voteze.
„Pierderile nu sunt de mare impact în raport cu întregul PNRR” este o comparație corectă matematic: 870 de milioane de euro reprezintă puțin peste 4% dintr-o alocare revizuită de circa 20 de miliarde. Este, în același timp, singura perspectivă din care suma arată mică.
„Motivul a fost strict politic” este, probabil, cea mai onestă propoziție din tot dosarul, iar meritul îi revine unui ministru care tocmai explica de ce proiectul pe care îl coordonase nu a ajuns la vot. Tradusă în limbaj administrativ: nu a lipsit documentația, nu a lipsit timpul, nu a lipsit expertiza Băncii Mondiale, nu a lipsit avizul Ministerului Finanțelor și nu a lipsit nici interlocutorul de la Bruxelles. A lipsit semnătura.
„UE îți dă, dar nu îți bagă în traistă” este, în varianta ei neornamentată, descrierea exactă a mecanismului PNRR: banii nu se pierd pentru că cineva îi ia, ci pentru că nimeni nu îi ridică.
Bilanțul
Tabloul la data de 15 octombrie 2026 arată astfel.
Termenul de 31 august 2026 a trecut. Jalonul nu a fost îndeplinit. Comisia Europeană a confirmat oficial neîndeplinirea și a transmis că rămâne disponibilă să sprijine reforma. Termenul pentru depunerea ultimei cereri de plată, 30 septembrie 2026, a trecut și el. Comisia a precizat anterior că nu există nicio amânare a implementării PNRR dincolo de 31 august 2026 și că din 2027 nu se mai fac plăți în cadrul programului.
A rămas o fereastră. Potrivit clarificării obținute de Dragoș Pîslaru și anunțate pe 3 septembrie 2026, dacă legea este adoptată înainte de evaluarea finală a Comisiei, programată în noiembrie, România ar putea cere recunoașterea unei părți din activitatea desfășurată până la 31 august. Suma recuperabilă nu poate fi calculată în acest moment; ministrul a vorbit, cu titlu ipotetic, despre „niște 10, poate 100 de milioane de euro”. Termenul practic pe care l-a indicat: finalul lunii octombrie 2026. Adică șaisprezece zile de la data acestui articol.
În aceste șaisprezece zile, România nu are încă un guvern cu puteri depline. Guvernul condus de Ilie Bolojan a fost demis prin moțiune de cenzură pe 5 mai 2026, cu 281 de voturi „pentru”. Guvernul propus de Siegfried Mureșan nu a obținut votul de încredere al Parlamentului. Luca Niculescu este al patrulea premier desemnat de președintele Nicușor Dan și urma, potrivit Recorder, să prezinte Parlamentului lista de miniștri și programul de guvernare pe 15 octombrie 2026.
Componența acelui guvern este partea pe care istoria o va reține. Potrivit Recorder, din cele șaptesprezece portofolii, unsprezece ar urma să revină PSD — partidul care a preluat Ministerul Muncii în noiembrie 2021 cu reforma salarizării în portofoliu și care, în cronologia prezentată de Pîslaru, a amânat-o public până după alegerile din 2024. Sorin Grindeanu, președintele PSD, a anunțat pe 14 octombrie 2026 că partidul va supune noul cabinet unei evaluări peste o jumătate de an și i-a trasat zece „sarcini”.
Una dintre condițiile de susținere vine de la UDMR, care, potrivit aceleiași surse, acceptă să sprijine cabinetul fără miniștri și fără secretari de stat, dar cere garanții că guvernul va face urgent rectificarea bugetară și că va promova legea salarizării unitare a bugetarilor. UDMR este unul dintre cele patru partide care, în august, nu au ajuns la consens pe exact această lege.
Iar premierul desemnat a spus, pe 10 octombrie 2026, la Digi24: „Voi milita pentru legea salarizării. Au fost discuții care n-au dus la rezultat, erau gata să se întâmple. Nu s-a întâmplat, vom relua acele discuții.”
Deci: o lege pe care nimeni nu o contestă, un proiect despre care ministrul responsabil spune că este „aproape gata”, o penalitate de 770 de milioane de euro deja aplicată, o fereastră de recuperare parțială care se închide la finalul lunii și un guvern care nu era încă învestit la momentul la care fereastra avea deja mai puțin de trei săptămâni rămase.
Mai este o cifră pe care merită să o reținem, pentru că o oferă tot Pîslaru și pentru că explică de ce reforma este grea și dincolo de orice rea-voință: Legea nr. 153/2017, predecesoarea actualului proiect, a fost implementată doar în proporție de 60%, iar între timp au apărut, în formularea ministrului, „multiple legi speciale și amendamente punctuale, care au transformat caracterul unitar al sistemului într-o competiție a influenței politice și a capacității fiecăruia de a-și obține sporuri mai mari”. Legea care trebuia să repare acest sistem a fost blocată de aceeași competiție care l-a creat.
Întrebări frecvente
Ce este legea salarizării unitare și de ce valorează 770 de milioane de euro?
Legea salarizării unitare a personalului plătit din fonduri publice este reforma care trebuie să reașeze grilele de salarizare din sectorul bugetar al României și să elimine inechitățile create de Legea nr. 153/2017. Reforma a fost inclusă ca jalon în PNRR încă din 2021, cu 770 de milioane de euro alocați pentru îndeplinirea ei, iar termenul final de adoptare a fost 31 august 2026.
De ce nu a fost adoptată legea salarizării până la 31 august 2026?
Potrivit anunțului președintelui Nicușor Dan din 26 august 2026, cele patru partide aflate la guvernare — PSD, PNL, USR și UDMR — nu au ajuns la consensul politic și social necesar, iar proiectul nu a mai ajuns la vot în Parlament. Ministrul Dragoș Pîslaru a declarat pe 3 septembrie 2026 că proiectul era „aproape gata” din punct de vedere tehnic și că motivul blocajului „a fost strict politic”.
Mai poate România recupera banii pierduți din PNRR pentru legea salarizării?
România nu mai poate recupera integral cele 770 de milioane de euro. Potrivit clarificării obținute de ministrul Dragoș Pîslaru de la Comisia Europeană și anunțate pe 3 septembrie 2026, dacă legea este adoptată până la finalul lunii octombrie 2026 și respectă integral angajamentele din PNRR, România ar putea cere diminuarea parțială a penalității, într-un interval estimat ipotetic de ministru la „10, poate 100 de milioane de euro”.
Nota de final
Există promisiuni încălcate care cer o explicație complicată: cifre reinterpretate, termene mutate discret, texte de lege golite de conținut pe drumul dintre guvern și Monitorul Oficial. Aceasta nu este una dintre ele.
Legea salarizării unitare a avut cinci ani, un termen prelungit o dată, un buget european atașat, asistență tehnică internațională, patru partide care s-au declarat în favoarea ei și un ministru care a publicat proiectul, l-a recalibrat de trei ori și a verificat fiecare variantă cu Ministerul Finanțelor și cu Comisia Europeană. Nu a avut niciodată un vot.
Pe 15 octombrie 2026, aceleași partide formează o nouă majoritate, iar una dintre ele cere ca lege a susținerii fix textul pe care nu l-a votat în august. Premierul desemnat promite că va „milita” pentru el. Mai sunt șaisprezece zile până la termenul după care discuția devine, cel mai probabil, pur istorică.
Dacă legea trece până la 31 octombrie, va fi o veste bună, și ar fi nedrept să nu spunem asta. Dar va rămâne o veste bună obținută în ultimele șaisprezece zile dintr-un interval de cinci ani, cu o penalitate deja aplicată și cu o sumă recuperabilă pe care nimeni nu o poate încă estima. Iar dacă nu trece, nimeni nu va fi votat împotrivă. Va fi doar, din nou, o lipsă de consens.
Ceea ce, în limbajul lacrimilor de crocodil, se traduce astfel: regretăm profund pierderea celor 770 de milioane de euro, dar vă rugăm să observați că niciunul dintre noi nu a ridicat mâna.
Surse
- Economedia: Cum a evoluat proiectul Legii salarizării: Început în 2022, amânat până după alegeri, ținut la sertar și reluat în 2026, pe ultima sută de metri din PNRR, 26 august 2026 (actualizat 31 august 2026)
- Digi24: Bolojan: România pierde bani din PNRR pentru reformele neîndeplinite. Legea salarizării, printre principalele jaloane ratate, 28 august 2026
- Economedia: Eșec pe legea salarizării — Nicușor Dan spune că PSD, PNL, USR și UDMR nu au reușit să ajungă la un consens și au asumat pierderea celor 770 de milioane de euro, 26 august 2026
- Știri pe surse: România mai poate recupera o parte din cele 770 de milioane de euro din PNRR. Dragoș Pîslaru: „Subiectul se redeschide”, 3 septembrie 2026
- Economedia: Luca Niculescu, despre pensii în 2027: „Va exista o indexare a pensiilor” / Ce se întâmplă cu legea salarizării, 10 octombrie 2026
- Recorder: 14 OCTOMBRIE 2026. Noul Guvern: nimic nu se pierde, mai totul revine PSD, 14 octombrie 2026
- Radio România Cluj: România pierde 870 de milioane de euro pentru două jaloane ratate, 31 august 2026
- Digi24: Bolojan: Legea salarizării este mai importantă decât cei 770 de milioane de euro pe care-i încasăm din PNRR, august 2026
- Euronews România: Oficialii Comisiei Europene au făcut observații privind proiectul legii salarizării. Miza: 770 de milioane de euro din PNRR, august 2026
- Spotmedia: Comisia Europeană: Nicio amânare pentru PNRR dincolo de august 2026. Banii necheltuiți pot merge doar la Apărare, 2026
- HotNews: Guvernul Bolojan a fost demis după ce moțiunea PSD-AUR a trecut cu un scor record, 5 mai 2026