Potrivit RFI, ministrul francez de externe Jean-Noel Barrot a declarat ca Franta nu va fi de acord cu ridicarea sanctiunilor Consiliului de Securitate al ONU impotriva Iranului decat daca va fi satisfacuta de termenii unui acord final privind programul nuclear al Teheranului. Aceasta pozitie ferma vine intr-un context diplomatic extrem de sensibil, in care negocierile internationale asupra dosarului nuclear iranian se afla intr-un moment decisiv.
Declaratia ministrului Barrot reprezinta o afirmare clara a rolului Frantei ca membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, cu drept de veto asupra oricarei rezolutii. Paris subliniaza astfel ca nicio solutie diplomatica nu poate fi impusa fara acordul sau explicit, indiferent de presiunile sau acordurile bilaterale incheiate de alti actori internationali.
Pozitia Frantei capata o relevanta si mai mare in contextul in care, potrivit altor stiri din acelasi flux de informatii, SUA si Iranul au semnat recent un acord menit sa puna capat conflictului dintre cele doua tari. Franta semnaleaza ca un acord bilateral americano-iranian nu este suficient pentru a determina ridicarea automata a sanctiunilor multilaterale instituite prin mecanismele ONU.
Aceasta atitudine reflecta o tendinta mai larga a diplomatiei franceze de a-si consolida influenta in dosarele de securitate internationala, in special in cele legate de proliferarea nucleara. Franta, alaturi de Germania si Marea Britanie, a fost parte a formatului E3 care a negociat timp de ani de zile cu Iranul in cadrul acordului JCPOA, iar Parisul nu intentioneaza sa fie exclus din ecuatia finala.
Din punct de vedere al dreptului international, mecanismul ‘snapback’ prevazut in rezolutia ONU 2231 permite statelor semnatare ale JCPOA sa reactiveze sanctiunile daca Iranul nu isi respecta angajamentele. Franta isi foloseste aceasta pozitie pentru a obtine garantii solide inainte de a accepta orice relaxare a presiunii internationale asupra Teheranului.
In concluzie, declaratia ministrului Barrot trimite un semnal clar atat catre Washington, cat si catre Teheran: arhitectura diplomatica europeana nu poate fi ocolita in dosarul nuclear iranian. Franta isi revendica rolul de gardian al standardelor internationale in materie de neproliferare, conditionand orice progres de obtinerea unor garantii credibile si verificabile din partea Iranului.