Pe scurt

  • La 25 noiembrie 1937, Iuliu Maniu, președintele Partidului Național Țărănesc (PNȚ), a semnat un pact de neagresiune electorală cu Corneliu Zelea Codreanu, conducătorul Mișcării Legionare, cu scopul declarat de a împiedica frauda guvernului liberal la alegerile din 20 decembrie 1937.
  • La alegerile din 20 decembrie 1937, Partidul Național Liberal (PNL) al premierului Gheorghe Tătărescu a obținut 35,92% din voturi, PNȚ 20,40%, iar lista legionară „Totul pentru Țară” 15,53%, potrivit datelor consemnate de Wikipedia România și de revista Historia; pentru prima dată în perioada interbelică, partidul de guvernământ nu a atins pragul de 40% care îi asigura prima electorală.
  • După acele alegeri, regele Carol al II-lea a numit guvern pe Octavian Goga, liderul Partidului Național Creștin (PNC), clasat al patrulea cu 9,15% din voturi; cabinetul Goga – A. C. Cuza a funcționat din 28–29 decembrie 1937 până la 10 februarie 1938, iar în noaptea de 10 spre 11 februarie 1938 regele l-a înlocuit cu un guvern condus de Patriarhul Miron Cristea, instaurând dictatura regală.
  • La 5 mai 2026, moțiunea de cenzură „STOP Planului Bolojan”, depusă de Partidul Social Democrat (PSD) împreună cu Alianța pentru Unirea Românilor (AUR), a demis guvernul condus de premierul Ilie Bolojan cu 281 de voturi „pentru” și 4 „împotrivă”, cel mai mare număr de voturi obținut vreodată de o moțiune de cenzură în Parlamentul României, potrivit Euronews România și HotNews.
  • De la 5 mai 2026, România nu a mai avut un guvern cu puteri depline: cabinetul propus de Adrian Veștea a fost respins în iunie 2026 cu 189 de voturi, cel propus de Siegfried Mureșan a fost respins la 30 septembrie 2026 cu 182 de voturi din cele 233 necesare, iar la 5 octombrie 2026 președintele Nicușor Dan l-a desemnat premier pe diplomatul Luca Niculescu; în același timp, sondajul CURS realizat în perioada 16–22 septembrie 2026 plasa AUR pe primul loc, cu 34%.

Atunci

Toamna anului 1937 a găsit democrația parlamentară românească într-o poziție pe care contemporanii o descriau fără ocolișuri: guvernul liberal al lui Gheorghe Tătărescu era la putere de patru ani, iar singurul lucru asupra căruia opoziția cădea de acord era că alegerile vor fi furate. Nu era o bănuială abstractă. Mecanismul electoral interbelic, construit pe prima electorală — bonusul de locuri acordat partidului care trecea de 40% din voturi — transforma administrația în instrument de campanie, iar prefectul în agent electoral. Ziarul „Adevărul” și presa țărănistă documentau constant practica: liste umflate, secții mutate, săteni împiedicați să ajungă la urne.

Iuliu Maniu, președintele Partidului Național Țărănesc și omul care în 1918 citise actul Unirii la Alba Iulia, a ajuns la concluzia că problema nu se rezolvă cu proteste. A ajuns la concluzia că se rezolvă cu aritmetică. La 25 noiembrie 1937, Maniu a semnat un pact de neagresiune electorală cu Corneliu Zelea Codreanu, conducătorul Mișcării Legionare, formațiune care intra în alegeri sub numele „Totul pentru Țară”. La pact a aderat și gruparea liberală dizidentă a lui Gheorghe Brătianu, iar ulterior mica formațiune agrariană a lui Constantin Argetoianu.

Textul pactului nu prevedea un program comun. Prevedea două lucruri: semnatarii nu se atacă reciproc în campanie și supraveghează împreună votul, pentru a depista fraudele administrației. Maniu a insistat, atunci și după, că nu încheiase o alianță politică. Scopul lui, a explicat el, era să înfrângă candidatura lui Tătărescu și — argument pe care biograful său Apostol Stan îl preia — să scoată la lumină forțele legionare care acționau în secret, obligându-le să se măsoare public, la urne. Potrivit lui Apostol Stan, pactul a asigurat alegerilor din 20 decembrie 1937 un grad de legalitate, limitând ingerințele guvernamentale. Horia Sima, el însuși legionar, consemna tot un scop tehnic: monitorizarea fraudei.

Rezultatele au venit la 20 decembrie 1937. Partidul Național Liberal a obținut 35,92% din voturi — sub pragul de 40%. Era prima dată în întreaga perioadă interbelică când partidul de guvernământ nu reușea să-și fabrice majoritatea. PNȚ a luat 20,40%. Iar „Totul pentru Țară”, formațiunea pe care Maniu voise să o scoată la lumină, a luat 15,53% și a devenit a treia forță politică a României. Partidul Național Creștin al lui Octavian Goga și A. C. Cuza, celălalt partid de extremă dreaptă, a obținut 9,15%. Prezența la vot pentru Senat a fost de 55,77%.

Obiectivul tactic fusese atins integral. Tătărescu nu avea majoritate. Obiectivul strategic s-a dovedit o altă poveste. Parlamentul rezultat era fragmentat, nimeni nu putea guverna, iar decizia a trecut la Palat. Regele Carol al II-lea nu l-a chemat pe Maniu, care avea 20,40%. L-a chemat pe Goga, care avea 9,15%, și l-a instalat premier la 28 decembrie 1937, în cabinet cu A. C. Cuza. Calculul regal, așa cum îl reconstituie istoriografia, era că PNC poate fi folosit ca zid împotriva legionarilor: extremă dreaptă docilă contra extremă dreaptă indisciplinată.

Cabinetul Goga – Cuza a guvernat 44 de zile. În acest interval a retras cetățenia unei treimi din evreii români și a închis ziarele „Adevărul”, „Dimineața” și „Lupta”. La 8 februarie 1938, Goga a început să negocieze un acord electoral cu însuși Codreanu — exact combinația pe care regele voise să o prevină. Răspunsul a venit în noaptea de 10 spre 11 februarie 1938: Carol al II-lea a dizolvat guvernul și a instalat un cabinet condus de Patriarhul Miron Cristea, cu Armand Călinescu la Interne. Parlamentul fusese deja dizolvat înainte de deschiderea sesiunii din 18 ianuarie 1938, fără procedura constituțională. La 20 februarie 1938 a fost abolită Constituția din 1923, la 30 martie 1938 au fost dizolvate toate partidele politice, iar la 15 decembrie 1938 a fost creat partidul unic al regelui, Frontul Renașterii Naționale.

Au trecut, de la semnătura lui Maniu, două luni și jumătate până la sfârșitul democrației parlamentare românești. Pactul nu a produs acest rezultat singur — criza era europeană, presiunea germană era reală, iar ambițiile autoritare ale lui Carol al II-lea precedaseră cu mult 1937. Dar pactul a produs cifra care a făcut restul posibil: un parlament în care nimeni nu putea guverna și un rege care putea invoca, cu aparență de legitimitate, nevoia de ordine.

Acum

La 5 mai 2026, Parlamentul României a votat moțiunea de cenzură intitulată „STOP Planului Bolojan”. Moțiunea fusese depusă de Partidul Social Democrat, condus de Sorin Grindeanu, împreună cu Alianța pentru Unirea Românilor, condusă de George Simion, și semnată de 254 de parlamentari. În plen au fost prezenți 431 de senatori și deputați, s-au exprimat 285 de voturi valide, din care 281 „pentru” și 4 „împotrivă”, cu trei voturi anulate. Potrivit Euronews România, a fost cel mai mare număr de voturi favorabile obținut vreodată de o moțiune de cenzură în istoria Parlamentului României. Guvernul condus de Ilie Bolojan a fost demis. Parlamentarii PNL au rămas în sală și au anunțat „prezent, nu votez”.

În dezbatere, premierul Ilie Bolojan a reproșat PSD-ului participarea la guvernarea pe care o răsturna: „Nu ați fost în Guvern? Moțiunea e mincinoasă, cinică și artificială”, citat de Mediafax. Argumentul PSD, în linia pe care partidul a susținut-o public, era că măsurile de corecție fiscală ale cabinetului Bolojan erau nesustenabile social. Argumentul AUR era că guvernarea trebuie răsturnată. Punctul de întâlnire nu era un program. Era un buton de vot.

Ce a urmat seamănă bine cu iarna 1937–1938, cu Cotroceniul în locul Palatului Regal. Cabinetul propus de Adrian Veștea a fost respins în iunie 2026 cu 189 de voturi. Siegfried Mureșan, europarlamentar PNL, a fost desemnat premier la 17 septembrie 2026 și a intrat în procedura de învestitură cu sprijinul PNL, USR și UDMR — formațiuni care, împreună, nu adunau majoritatea absolută. La votul din 30 septembrie 2026, cabinetul Mureșan a primit 182 de voturi „pentru” și 15 „împotrivă”, din 197 exprimate, față de 233 necesare. Parlamentarii AUR nu au fost prezenți în sală. Parlamentarii PSD au fost prezenți, pentru cvorum, și au anunțat din bănci „prezent, nu votez”. Aceeași formulă pe care PNL o folosise în mai.

La 5 octombrie 2026, președintele Nicușor Dan l-a desemnat premier pe Luca Niculescu, diplomat fără carnet de partid, fost jurnalist, fost ambasador al României la Paris și, din 2022, coordonatorul procesului de aderare a României la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE). Nicușor Dan l-a prezentat drept „persoana care are cele mai mari șanse să întrunească o majoritate”. La 13 octombrie 2026, Niculescu a anunțat, potrivit AGERPRES, că depune joi la Parlament programul de guvernare și lista miniștrilor.

În paralel, pozițiile PSD s-au mutat de la o zi la alta. La 5 octombrie 2026, după consultările de la Cotroceni, partidul anunța că „susținem soluții din care facem parte”, prezentând participarea la guvern ca o condiție. La 8 octombrie 2026, potrivit unei analize publicate pe Substack de Cristi Hrituc, PSD propunea ca PNL și UDMR să voteze un guvern minoritar. La 12 octombrie 2026, Sorin Grindeanu avertiza, potrivit Biz Brașov, că alegerile anticipate ar putea deveni „de neevitat” în săptămânile următoare, lansând în același timp un apel la responsabilitate politică pentru a evita o criză economică de proporții — la peste cinci luni după ce partidul său dăduse jos guvernul împreună cu AUR. La 13 octombrie 2026, deputatul PSD Marius Budăi declara, pentru AGERPRES, că România are nevoie urgentă de un guvern cu puteri depline, susținut de o majoritate parlamentară clară.

Între timp, sondajele. CURS, în perioada 16–22 septembrie 2026: AUR 34%, PSD 25%, PNL 18%, USR 8%; 47% dintre respondenți susțin alegerile anticipate, 47% sunt împotrivă. INSCOP, 1–7 septembrie 2026, între cei care exprimă o opțiune: AUR 39,7%, PSD 18,7%, PNL 16,3%, USR 9%, UDMR 5,5%. Simularea INSCOP, citată de Ziare.com, estima pentru AUR aproximativ 200 de parlamentari în caz de anticipate — model, nu rezultat. Potrivit sintezei RomâniaTV, toate cele 16 sondaje naționale publicate în 2026 au plasat AUR pe primul loc.

Partidul cu care PSD a semnat moțiunea din 5 mai 2026 este, în toate măsurătorile din acest an, primul partid al României. Partidul care a semnat moțiunea cere acum urgent un guvern cu puteri depline.

Ce au în comun

Primul element comun este natura înțelegerii. Nici în 1937, nici în 2026 nu a existat o alianță ideologică. Maniu nu a devenit legionar, iar PSD nu a devenit suveranist. Ambele înțelegeri au fost tehnice, limitate, cu obiectiv unic și explicit: în 1937, împiedicarea fraudei și înfrângerea lui Tătărescu; în 2026, demiterea guvernului Bolojan. Ambele au fost apărate cu același argument — că o cooperare punctuală pe o chestiune de procedură nu angajează nimic mai departe.

Al doilea element comun este că înțelegerea a funcționat. Tătărescu a rămas sub 40%. Bolojan a fost demis cu un scor record. Când partidul mare și partidul antisistem votează la fel, aritmetica nu are opinii.

Al treilea element comun este ce se întâmplă cu partidul antisistem după ce a fost tratat ca partener de vot. În 1937, legionarii au intrat în alegeri cu un pact care îi așeza, în ochii electoratului, pe același plan cu partidul lui Maniu, și au ieșit a treia forță politică a țării, cu 15,53%. În 2026, AUR a cosemnat o moțiune cu partidul care avea 129 de parlamentari și a urcat, în sondajele din septembrie 2026, între 34% și 39,7%. Legitimitatea nu se transferă prin program. Se transferă prin fotografie.

Al patrulea element comun este blocajul instituțional care urmează. Decembrie 1937 a produs un parlament în care niciun guvern nu putea fi format pe baza voturilor. Mai 2026 a produs cinci luni și jumătate fără guvern cu puteri depline, două cabinete respinse și un al treilea premier desemnat. În ambele cazuri, decizia reală a migrat de la Parlament la șeful statului — Carol al II-lea în 1937, Cotroceni în 2026 — pentru simplul motiv că aleșii nu mai puteau produce o majoritate.

Al cincilea element comun, și cel mai puțin comentat, este rolul partidului care refuză să voteze. În decembrie 1937, PNȚ a avut 20,40% și nu a guvernat. În mai 2026, PNL a stat în sală și a anunțat „prezent, nu votez”. În septembrie 2026, PSD a stat în sală, pentru cvorum, și a anunțat „prezent, nu votez”. Abținerea organizată a fost, în ambele epoci, un mod de a participa la rezultat fără a-l semna.

Ce e diferit

Diferențele sunt importante și nu trebuie subțiate pentru simetria articolului.

Prima și cea mai mare: Mișcarea Legionară avea structuri paramilitare, practica asasinatul politic și ajunsese să ucidă un prim-ministru în funcție — Ion G. Duca, la 29 decembrie 1933. AUR este un partid parlamentar care participă la alegeri, depune moțiuni și emite comunicate, inclusiv cel publicat de AGERPRES la 13 octombrie 2026, în care deputatul Ștefan Oprea sugera că actuala criză ar fi fost creată intenționat — afirmație de partid, fără dovezi în sursă. Diferența între violență organizată și retorică antisistem este diferența pe care orice comparație onestă trebuie să o enunțe prima.

A doua: regimul constituțional. În 1937, România avea un monarh cu puteri reale, care putea numi premier partidul clasat al patrulea, dizolva Parlamentul în afara procedurii și, în februarie 1938, abroga Constituția. În 2026, președintele Nicușor Dan desemnează premieri, dar fiecare cabinet trebuie să treacă prin votul a 233 de parlamentari, iar dizolvarea Parlamentului are condiții stricte: respingerea a două solicitări de învestitură deschide această posibilitate, fără ca alegerile anticipate să devină automate. Nicușor Dan a declarat că alegerile anticipate nu reprezintă o soluție pentru stabilitatea țării.

A treia: ancorajul extern. În 1937–1938, presiunea era germană, iar măsurile antisemite ale cabinetului Goga – Cuza riscau să izoleze România de Anglia și Franța. În 2026, România este stat membru al Uniunii Europene și al NATO, cu obligații bugetare, proceduri și mecanisme de condiționalitate care fac dintr-un derapaj constituțional o chestiune de bani și de articol, nu doar de principiu. Ancora este reală. Nu e infinit elastică.

A patra: transparența. Conținutul pactului din 25 noiembrie 1937 a rămas obiect de dispută istoriografică. Moțiunea din 5 mai 2026 are 254 de semnături publice și voturi consemnate nominal. Nimeni nu va avea nevoie, într-un secol, să reconstituie din memorii ce a semnat cine.

Întrebări frecvente

Ce a fost pactul Maniu – Codreanu din 1937?

Pactul Maniu – Codreanu a fost un acord de neagresiune electorală semnat la 25 noiembrie 1937 între Iuliu Maniu, președintele Partidului Național Țărănesc, și Corneliu Zelea Codreanu, conducătorul Mișcării Legionare. Acordul prevedea ca semnatarii să nu se atace reciproc în campanie și să supravegheze împreună votul, pentru a împiedica fraudele administrației liberale la alegerile din 20 decembrie 1937. Pactul nu conținea un program politic comun și nu a dus la o alianță de guvernare.

Cum a căzut guvernul Ilie Bolojan în 2026?

Guvernul condus de Ilie Bolojan a fost demis la 5 mai 2026, prin moțiunea de cenzură „STOP Planului Bolojan”, depusă de Partidul Social Democrat împreună cu Alianța pentru Unirea Românilor. Moțiunea a fost adoptată cu 281 de voturi „pentru” și 4 „împotrivă”, cel mai mare număr de voturi favorabile obținut de o moțiune de cenzură în istoria Parlamentului României, potrivit Euronews România.

Cine este Luca Niculescu, premierul desemnat al României?

Luca Niculescu este un diplomat român fără apartenență politică, desemnat premier de președintele Nicușor Dan la 5 octombrie 2026, după respingerea cabinetului propus de Siegfried Mureșan. Luca Niculescu a lucrat ca jurnalist, a fost ambasador al României la Paris și, din 2022, a coordonat procesul de aderare a României la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE).

Ce ne spune asta

Lecția din 1937 nu este că orice cooperare cu un partid antisistem duce la dictatură. Istoria nu funcționează cu automatisme, iar cine o citește așa ajunge inevitabil la paralele false. Lecția este mai îngustă și, din acest motiv, mai utilă: o înțelegere tactică între un partid de sistem și un partid antisistem produce două efecte care nu pot fi separate unul de altul.

Primul efect este cel dorit. Guvernul cade, pragul nu e atins, adversarul pierde. Acest efect e vizibil imediat, se măsoară în voturi și se poate revendica public în aceeași seară.

Al doilea efect este cel nedorit, și nu se poate anula prin declarații ulterioare: partidul antisistem încasează legitimitate. Nu pentru că programul lui a fost adoptat, ci pentru că a fost tratat, într-un moment public și documentat, drept partener de vot egal. În 1937, acest efect s-a măsurat la 15,53% și la locul trei în clasamentul politic al României. În 2026, se măsoară în 16 sondaje consecutive în care AUR este primul partid al țării.

Al treilea efect, care în 1937 a fost decisiv, este că al doilea efect nu dispare când partidul de sistem se răzgândește. Maniu a repetat, inclusiv la propriul proces, că nu încheiase o alianță politică. Avea dreptate la literă. Nu avea nicio importanță pentru rezultat. Cifra de 15,53% a rămas, parlamentul blocat a rămas, iar regele care a chemat la guvern partidul clasat al patrulea nu avea nevoie de consimțământul lui Maniu pentru a face asta.

Aici se află miezul comparației. Diferența reală dintre 1937 și 2026 nu este în calculul politic — acela este aproape identic, până la formula „prezent, nu votez”. Diferența este în instituțiile care absorb consecințele calculului. În 1937, acele instituții erau un monarh cu puteri discreționare, o Constituție pe care o putea abroga prin decret și un sistem de partide care s-a dizolvat la 30 martie 1938 printr-o semnătură. În 2026, sunt un președinte care trebuie să treacă fiecare cabinet prin 233 de voturi, o procedură de dizolvare cu condiții și un cadru european cu mecanisme de condiționalitate.

Asta înseamnă că România din 2026 are ceva ce România din 1937 nu a avut: timp și proceduri. Cinci luni și jumătate de blocaj instituțional, între 5 mai și 15 octombrie 2026, nu au produs nici dizolvarea partidelor, nici suspendarea Constituției — au produs al treilea premier desemnat și o declarație a lui Marius Budăi despre nevoia urgentă de un guvern cu puteri depline. Interbelicul a parcurs aceeași distanță politică în 44 de zile de guvernare Goga și a ajuns la o lovitură de stat.

Dar timpul și procedurile nu decid nimic singure. Ele doar amână momentul în care cineva trebuie să adune 233 de voturi. Iar aritmetica aceea rămâne neschimbată de la 5 mai 2026: partidul care are, în toate sondajele din acest an, primul loc, și-a obținut poziția cu ajutorul semnăturii celor care acum explică de ce țara are nevoie urgent de stabilitate.

Iuliu Maniu a scris, în apărarea pactului din 1937, că voia să scoată legionarii la lumină. I-a scos. Au ieșit cu 15,53%.

Surse

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *