Pe scurt
- Elbridge Gerry, guvernator al statului american Massachusetts și semnatar al Declarației de Independență, a promulgat pe 11 februarie 1812 legea de redesenare a circumscripțiilor electorale ale statului, concepută pentru a menține la putere Partidul Democrat-Republican, potrivit blogului juridic al Bibliotecii Congresului SUA (Library of Congress).
- În urma noii hărți, Partidul Democrat-Republican a obținut 29 de locuri în Senatul statului Massachusetts, față de 11 pentru Partidul Federalist, deși Gerry însuși a pierdut alegerile pentru funcția de guvernator în martie 1812, conform aceleiași surse.
- Ziarul Boston Gazette a publicat pe 26 martie 1812, în pagina 2, caricatura „The Gerrymander: a New Species of Monster”, atribuită gravorului Elkanah Tisdale, care a dat numele practicii — „gerrymandering” — folosit astăzi în întreaga lume.
- În perioada august 2025 – august 2026, cel puțin 14 state americane au redesenat sau au încercat să redeseneze hărțile circumscripțiilor pentru Camera Reprezentanților a SUA în afara ciclului normal de după recensământ, demers inițiat în mai multe cazuri la cererea președintelui Donald Trump, potrivit organizației nonpartizane Voting Rights Lab.
- O analiză CNN publicată pe 28 mai 2026 estima că Partidul Republican va încheia războiul hărților cu un avantaj de până la 10 locuri în Camera Reprezentanților față de Partidul Democrat, înaintea alegerilor de la jumătatea mandatului programate pentru 3 noiembrie 2026.
Atunci
Elbridge Gerry nu voia să semneze. Acesta este primul detaliu pe care manualele îl trec repede, deși e singurul care face povestea interesantă.
Elbridge Gerry, în 1812 guvernator al statului Massachusetts, era un om cu un palmares greu de contestat: delegat la al doilea Congres Continental, semnatar al Declarației de Independență din 1776, membru al Camerei Reprezentanților, de două ori guvernator al statului său. Potrivit blogului juridic In Custodia Legis al Bibliotecii Congresului SUA, Gerry a fost „ezitant să semneze” legea de redistribuire promovată de propriul său partid, Partidul Democrat-Republican. Organizația educațională Gilder Lehrman Institute of American History notează că Gerry a considerat planul „disagreeable” — neplăcut — dar l-a semnat oricum.
Mecanismul era simplu și nu s-a schimbat de atunci. Legiuitorii democrat-republicani din Massachusetts au redesenat, potrivit Bibliotecii Congresului, „liniile de vot astfel încât votul federalist să fie concentrat în câteva circumscripții, în timp ce votul republican să fie răspândit în multe”. În limbajul tehnic de astăzi: packing și cracking. Îți aduni adversarii într-un număr mic de circumscripții pe care le pierzi oricum cu 80 la sută, și îți împrăștii proprii votanți în cât mai multe circumscripții pe care le câștigi cu 53 la sută. Rezultatul: același număr de voturi, de două ori mai multe mandate.
Circumscripția din comitatul Essex, în nordul statului, a ieșit deosebit de ciudată — lungă pe o latură, curbată pe capătul nordic. Potrivit relatării Bibliotecii Congresului, redactorul-șef al ziarului Boston Gazette a lipit harta noilor circumscripții pe peretele biroului său și, discutând cu un confrate, a comparat forma circumscripției cu o salamandră. Replica a rămas în istorie: „Salamander! Call it a Gerrymander”. Pe 26 martie 1812, Boston Gazette a publicat în pagina 2 caricatura intitulată „The Gerrymander: a New Species of Monster”, cu legenda: „Monstrul oribil, al cărui desen este o reprezentare corectă, a apărut în comitatul Essex în ultima sesiune a Legislativului”.
Desenul este atribuit în mod obișnuit gravorului Elkanah Tisdale, deși, după cum notează chiar Biblioteca Congresului, atribuirile diferă — unele surse îl indică pe pictorul Gilbert Stuart, iar o relatare din 1892 îi atribuie inventarea cuvântului poetului Richard Alsop. Instituția Smithsonian, care deține o copie a caricaturii, precizează că desenul a fost retipărit rapid în ziarele federaliste din Salem și Boston — exemplarul său provine din Salem Gazette, 2 aprilie 1813.
Acum partea care contează. A funcționat harta? Da. Potrivit Bibliotecii Congresului, redistribuirea autorizată de Gerry a adus partidului său 29 de locuri în Senatul statului, față de 11 pentru federaliști. Partidul a pierdut însă controlul Camerei Reprezentanților a statului. Iar Elbridge Gerry, omul care a semnat legea, a pierdut în martie 1812 alegerile pentru guvernator în fața federalistului Caleb Strong.
Harta a salvat partidul. Nu l-a salvat pe cel care a semnat-o.
Gerry a avut, ce-i drept, o consolare: în decembrie 1812 a devenit al doilea vicepreședinte al lui James Madison. A murit în funcție, în 1814. Propusese, între altele, înființarea Bibliotecii Congresului — instituția care astăzi găzduiește caricatura ce i-a transformat numele în substantiv comun. Ironia aceasta nu are nevoie de comentariu.
Acum
În august 2025, Legislativul statului Texas a adoptat hărți revizuite pentru circumscripțiile din Camera Reprezentanților a SUA, promulgate de guvernatorul Greg Abbott. Nu exista niciun recensământ nou. Nu exista nicio decizie judecătorească care să impună redesenarea. Exista o cerere publică a președintelui Donald Trump.
De aici a început ceea ce organizația nonpartizană Voting Rights Lab numește, într-o analiză actualizată pe 19 august 2026, o „activitate fără precedent”: cel puțin 14 state americane au redesenat sau au încercat să redeseneze hărțile congresuale la mijlocul deceniului, între două recensăminte, „adesea la inițiativa președintelui Donald Trump”.
Inventarul merită citit pe îndelete, pentru că e mai bogat decât orice caricatură din 1812.
În Texas, o curte federală de district din El Paso a declarat harta redesenată un gerrymandering rasial neconstituțional. Curtea Supremă a SUA a casat decizia în aprilie 2026, iar harta a intrat în vigoare, potrivit Voting Rights Lab.
În California, votanții au aprobat în noiembrie 2025 Propunerea 50, o măsură susținută de guvernatorul democrat Gavin Newsom, care a stabilit circumscripții noi pentru alegerile din 2026, 2028 și 2030. Era contraatacul democrat. Pe 4 februarie 2026, Curtea Supremă a SUA a respins cererea reclamanților de blocare a hărților.
În Missouri, Legislativul a adoptat în septembrie 2025, în sesiune extraordinară, un plan de redistribuire promulgat de guvernatorul Mike Kehoe. Curtea Supremă a statului a respins în martie 2026 o contestație care susținea că Constituția statului nu permite redistribuirea la mijlocul deceniului, iar în mai 2026 a respins alte două contestații. Pe 4 august 2026, secretarul de stat Denny Hoskins a respins petiția pentru referendum de veto, pe motiv că redistribuirea nu poate fi supusă unui asemenea referendum. Litigiul este în curs.
În Alabama, statul se afla sub ordin judecătoresc să nu redeseneze circumscripțiile până după recensământul din 2030. Potrivit Voting Rights Lab, injoncțiunea a fost ridicată pe 11 mai 2026; pe 26 mai, un complet de trei judecători federali a emis o nouă injoncțiune, constatând că harta este „intenționat discriminatorie”; pe 2 iunie 2026, Curtea Supremă a SUA a răsturnat decizia instanței inferioare, permițând folosirea hărții redesenate la alegerile de noiembrie.
În Tennessee, guvernatorul Bill Lee a convocat în mai 2026 o sesiune extraordinară, iar legiuitorii au redesenat circumscripția a 9-a, centrată pe orașul Memphis — singura circumscripție a statului deținută de democrați și cu majoritate afro-americană.
În Florida, guvernatorul Ron DeSantis a convocat în aprilie 2026 o sesiune extraordinară, iar Legislativul a adoptat hărți revizuite, promulgate de guvernator.
Nu toate încercările au reușit. În Indiana, potrivit Voting Rights Lab, Donald Trump a cerut redesenarea hărții și a amenințat cu campanii la primare împotriva legiuitorilor republicani care nu susțin demersul; în decembrie 2025, noile hărți au trecut Camera statului cu 57 de voturi la 41, dar au fost respinse de Senatul statului cu 31 la 19, printr-un vot bipartizan. În Georgia, Legislativul a refuzat în iunie 2026 să deseneze hărți noi, deși guvernatorul Brian Kemp a inclus subiectul pe ordinea de zi a sesiunii extraordinare. În Kansas, președintele Camerei statului, Dan Hawkins, a anunțat în ianuarie 2026 că nu va supune la vot legislația, invocând lipsa voturilor necesare pentru a trece peste veto-ul anticipat al guvernatoarei Laura Kelly. În Virginia, Curtea Supremă a statului a invalidat pe 8 mai 2026 referendumul care ar fi permis democraților să redeseneze harta, pentru că votul anticipat începuse înainte ca Legislativul să adopte propunerea în 2025.
Bilanțul, în cifre. O analiză CNN din 28 mai 2026 estima că republicanii vor încheia anul cu un avantaj de până la 10 locuri obținute exclusiv prin redesenarea hărților, dar nota că nici asta nu garantează păstrarea majorității fragile din Camera Reprezentanților. NBC News a raportat că republicanii ar putea teoretic câștiga până la 13 locuri, dar că un analist citat se aștepta la un câștig realist de cinci până la șapte locuri. În decembrie 2025, NPR relata că Camera Reprezentanților număra 220 de republicani și 213 democrați — o majoritate care se poate pierde din șapte mandate.
Alegerile de la jumătatea mandatului au loc pe 3 noiembrie 2026. Potrivit unui sondaj Reuters/Ipsos citat de presa internațională în octombrie 2026, popularitatea lui Donald Trump a coborât la un minim al mandatului.
Ce au în comun
Primul lucru comun este cel mai banal: ambele operațiuni au fost perfect legale. Legea din Massachusetts a fost votată de Legislativ și promulgată de guvernator. Hărțile din Texas, Missouri, Florida și Tennessee au fost votate de legislative alese și promulgate de guvernatori aleși. Nimeni nu a furat urne. S-a mutat doar creionul pe hartă, ceea ce e considerabil mai eficient.
Al doilea lucru comun este direcția de inițiativă. Biblioteca Congresului observă, în 2017, că gerrymandering-ul „este iniţiat de cei aflați în funcție pentru a-și păstra sau a-și spori puterea” — exact ca la origine. În 1812, iniţiativa a venit de la legiuitorii democrat-republicani iritați de criticile federaliste la adresa politicii externe a lui James Madison. În 2025–2026, potrivit Voting Rights Lab, iniţiativa a venit „adesea” de la președintele în funcție, Donald Trump, inclusiv sub forma amenințării cu primare împotriva republicanilor recalcitranți din Indiana.
Al treilea lucru comun este reacția în oglindă. Federaliştii din 1812 nu au răspuns cu un apel la fair-play; au răspuns cu o caricatură și cu propriile hărți, când le-a venit rândul. California lui Gavin Newsom nu a răspuns în 2025 cu un apel la comisii independente; a răspuns cu Propunerea 50, aprobată de votanți, care adaugă aproximativ cinci locuri democrate. Logica escaladării este identică: primul care se oprește pierde, deci nimeni nu se oprește.
Al patrulea lucru comun, și cel mai subtil: în ambele cazuri, instrumentul a fost folosit împotriva unei minorități politice care tocmai pierduse controlul instituțional. În 1812 era vorba de federalişti în declin. În 2026, hărțile din Alabama și Tennessee au vizat explicit circumscripții cu majoritate afro-americană — în Alabama, un complet de trei judecători federali a constatat pe 26 mai 2026 că harta este „intenționat discriminatorie”, înainte ca Curtea Supremă să permită folosirea ei.
Al cincilea lucru comun: în ambele cazuri, instanțele au ajuns să arbitreze, și în ambele cazuri arbitrajul a fost inconsecvent. În 1812 nu exista o jurisprudență federală pe subiect. În 2026 există, dar funcționează în ambele direcții în același sezon — Curtea Supremă a SUA a lăsat în vigoare harta republicană din Texas în aprilie 2026 și harta democrată din California în februarie 2026, respingând contestațiile în ambele cazuri.
Ce e diferit
Scara, în primul rând. Gerry a redesenat circumscripțiile unui singur stat pentru Senatul acelui stat. Operațiunea din 2025–2026 acoperă, potrivit Voting Rights Lab, cel puțin 14 state și vizează controlul camerei inferioare a Congresului federal — adică bugetul federal, confirmările și, în ultimă instanță, procedura de destituire.
Tehnologia, în al doilea rând. Legiuitorii din Massachusetts lucrau cu hărți de comitat și estimări grosiere ale afilierii politice. Un gerrymander din 2026 se desenează cu date de recensământ la nivel de bloc stradal, istoric de vot individual, modele de registru electoral și software de optimizare. Un desen bun din 1812 era o aproximare norocoasă. Un desen bun din 2026 e o problemă de optimizare rezolvată.
Durata, în al treilea rând, și aici diferența e în favoarea lui 1812. Massachusetts avea mandate de un an pentru Legislativ și pentru funcțiile constituționale — abia în 1920 a trecut la mandate de doi ani. O hartă nedreaptă putea fi răsturnată în douăsprezece luni. Hărțile adoptate în Texas în 2025 vor funcționa, potrivit Voting Rights Lab, până cel puțin la recensământul din 2030. Propunerea 50 din California acoperă explicit alegerile din 2026, 2028 și 2030.
În al patrulea rând, arhitectura juridică. În 1812 nu exista Voting Rights Act, nu exista doctrina „un om, un vot”, nu existau comisii independente de redistribuire. În 2026 toate acestea există — și totuși, în cel puțin trei state, Curtea Supremă a SUA a ridicat sau a răsturnat protecțiile instanțelor inferioare în decurs de câteva săptămâni. Infrastructura de protecție există. Întrebarea e cine o operează.
Și în al cincilea rând, un lucru care s-a inversat complet: în 1812, redesenarea s-a făcut după un recensământ (cel din 1810) și în cadrul unui ciclu normal de reapportionare. Ceea ce i-a revoltat pe contemporani a fost forma circumscripțiilor, nu momentul. În 2026, forma e doar un simptom; anomalia este momentul. Redesenarea la mijlocul deceniului, fără date noi și fără ordin judecătoresc, este inovația acestui ciclu. Elbridge Gerry, care măcar avea un recensământ proaspăt în mână, ar fi fost considerat astăzi un moderat.
Întrebări frecvente
Ce înseamnă „gerrymandering”?
„Gerrymandering” înseamnă desenarea intenționată a circumscripțiilor electorale pentru a avantaja un partid sau un grup. Termenul provine din combinarea numelui guvernatorului Elbridge Gerry cu cuvântul „salamander” (salamandră) și a fost popularizat de o caricatură publicată în ziarul Boston Gazette pe 26 martie 1812, potrivit Bibliotecii Congresului SUA.
Ce este redistribuirea la mijlocul deceniului în Statele Unite?
Redistribuirea la mijlocul deceniului („mid-decade redistricting”) este redesenarea circumscripțiilor congresuale între două recensăminte, în afara ciclului normal de zece ani. Potrivit organizației nonpartizane Voting Rights Lab, cel puțin 14 state americane au redesenat sau au încercat să redeseneze hărțile în perioada august 2025 – august 2026, într-o activitate pe care organizația o descrie drept fără precedent.
Câte locuri în Camera Reprezentanților sunt în joc prin aceste hărți?
Estimările diferă în funcție de litigiile încă nesoluționate. O analiză CNN din 28 mai 2026 indica un avantaj republican de până la 10 locuri obținute prin redesenare, în timp ce NBC News cita un analist care estima un câștig net realist de cinci până la șapte locuri. În decembrie 2025, NPR relata că raportul de forțe în Camera Reprezentanților era de 220 de republicani la 213 democrați.
Ce ne spune asta
Există un termen tehnic pentru gerrymander-ul care se întoarce împotriva autorului: dummymander. Apare atunci când, în efortul de a-și întinde votanții pe cât mai multe circumscripții, un partid își subțiază marjele peste tot — și, la primul vânt contrar, pierde simultan circumscripțiile pe care le credea asigurate. Consiliul pentru Relații Externe (Council on Foreign Relations) formulează această întrebare drept una dintre cele deschise ale ciclului 2026: dacă hărțile redesenate vor deveni dummymanders.
Elbridge Gerry nu avea cuvântul, dar avea experiența. Harta lui a livrat Senatul statului — 29 de locuri la 11 — și a pierdut Camera statului. Pe el personal l-a costat funcția de guvernator. A fost, cu alte cuvinte, un succes parțial, cu beneficiarul greșit.
Cifrele din 2026 spun ceva asemănător. Republicanii au intrat în operațiune țintind, potrivit CNN, în jur de zece locuri; estimările realiste de toamnă s-au așezat, potrivit analistului citat de NBC News, la cinci-șapte. Diferența nu vine din instanțe — instanțele au fost, în balanță, cooperante. Vine din faptul că un gerrymander este un pariu pe stabilitatea preferințelor electorale, iar preferințele electorale nu semnează contracte pe cinci ani. Când popularitatea președintelui coboară la un minim de mandat, conform sondajului Reuters/Ipsos citat în octombrie 2026, circumscripția desenată să fie câștigată cu 53 la sută devine o circumscripție pierdută cu 49.
Ceea ce se repetă nu este deci doar manevra. Se repetă și limita manevrei.
Partea care nu se repetă este costul reputațional. În 1812, federaliştii au avut nevoie de o singură caricatură pentru a face din numele unui semnatar al Declarației de Independență un cuvânt de ocară permanent. Monstrul din Boston Gazette a supraviețuit tuturor celor implicați și a intrat, cum notează Biblioteca Congresului, „în limbajul politic național și internațional”. În 2026, patrusprezece state au făcut aceeași operațiune și niciun nume nu s-a lipit de ea. Procedura s-a normalizat atât de complet încât nu mai produce nici măcar o insultă memorabilă.
Despre cei care își imaginează că hărțile pot fi desenate la nesfârșit fără consecințe, se poate observa un singur lucru: Elbridge Gerry a semnat legea pe 11 februarie 1812 și a pierdut alegerile cinci săptămâni mai târziu.
Surse
- Library of Congress (In Custodia Legis): Elbridge Gerry and the Monstrous Gerrymander, 10 februarie 2017
- Voting Rights Lab: An Emerging Trend: Mid-Decade Redistricting, actualizat 19 august 2026
- CNN: Republicans are poised to finish this year’s redistricting war 10 seats ahead of Democrats, 28 mai 2026
- NBC News: Republicans gain upper hand in redistricting fight, but they still face midterm headwinds, 2026
- Council on Foreign Relations: A Dozen Numbers That Explain the Midterms, 2026
- NPR: After Texas ruling, Trump and Republicans head to 2026 with a redistricting edge, 8 decembrie 2025
- ABA Journal: Feb. 11, 1812: Gerrymander’s first sighting
- Smithsonian National Museum of American History: Cartoon, „The Gerry-Mander”, 1813
- Gilder Lehrman Institute of American History: Elbridge Gerry and the Original Gerrymander
- Rador: Revista presei internaţionale, 23 octombrie 2026, 23 octombrie 2026