Potrivit Middle East Eye — Secretarul Trezoreriei americane, Scott Bessent, a mulțumit public guvernelor Regatului Unit, Turciei, Omanului și Emiratelor Arabe Unite pentru sprijinul acordat în cadrul campaniei economice americane împotriva Iranului, denumită oficial ‘Operation Economic Outcast’. Declarația a fost publicată pe rețeaua X și marchează un moment semnificativ în escaladarea presiunii economice pe care administrația de la Washington o exercită asupra Teheranului.
Bessent a explicat că, la inițiativa sa directă, echipe specializate au fost trimise în întreaga lume pentru a angaja discuții cu state partenere și a solicita acțiuni concrete împotriva regimului iranian. Secretarul american a subliniat că aceste eforturi diplomatice și economice ‘produc rezultate’, indicând că presiunea coordonată la nivel internațional începe să dea roade tangibile în izolarea financiară și logistică a Iranului.
Printre măsurile concrete anunțate se numără suspendarea zborurilor efectuate de compania aeriană privată iraniana Mahan Air de către Turcia și Oman. Emiratele Arabe Unite au mers și mai departe, oprind toate zborurile companiilor aeriene iraniene. Această decizie are o greutate deosebită, dat fiind că Dubai-ul, principalul hub comercial al EAU, este una dintre destinațiile-cheie ale transportatorilor iranieni, cu mai multe zboruri zilnice, o comunitate iraniană numeroasă și legături de afaceri strânse cu Iranul.
Pe plan bancar, autoritățile de reglementare financiară ale EAU au blocat tranzacțiile sucursalelor iraniene Bank Melli, acuzând instituția de încălcarea legislației privind spălarea banilor, finanțarea terorismului și proliferarea armamentului. Turcia, la rândul ei, a revocat licența Bank Mellat, o entitate financiară semi-privată iraniană care se afla deja sub sancțiuni occidentale de mai mulți ani. Combinația dintre restricțiile aeriene și cele bancare sugerează o strategie de strangulare economică aplicată pe mai multe fronturi simultan.
Contextul geopolitic în care se desfășoară aceste acțiuni este unul extrem de complex. Turcia, membră NATO, a avut în trecut relații economice și diplomatice ambivalente cu Iranul, situându-se adesea la granița dintre alianța occidentală și pragmatismul regional. Faptul că Ankara a acceptat să revoce licența Bank Mellat și să suspende zborurile Mahan Air reprezintă un semnal că presiunea americană a reușit să orienteze politica turcă într-o direcție favorabilă Washingtonului, cel puțin în acest dosar specific.
Omanul, cunoscut tradițional ca un mediator discret între Iran și Occident, și-a asumat și el un rol în această coaliție de presiune economică. Participarea Muscat-ului la ‘Operation Economic Outcast’ este notabilă tocmai pentru că Omanul a servit de-a lungul anilor ca un canal diplomatic neoficial între Washington și Teheran. Implicarea sa în sancțiuni sugerează că echilibrul diplomatic s-a deplasat, cel puțin temporar, în detrimentul Iranului.
Emiratele Arabe Unite reprezintă poate cel mai important actor în această ecuație. Dubai-ul a funcționat timp îndelungat ca o supapă economică pentru Iran, permițând comerțul, transferurile financiare și accesul la bunuri internaționale, uneori în pofida sancțiunilor existente. Decizia Băncii Centrale a EAU de a bloca tranzacțiile Bank Melli și suspendarea totală a zborurilor iraniene reprezintă o schimbare strategică majoră, cu efecte directe asupra capacității Iranului de a accesa piețele globale și de a-și menține rețelele financiare informale.
Rămâne de urmărit în ce măsură această coaliție ad-hoc de state va rezista presiunilor diplomatice iraniene și dacă alte state din regiune sau din afara ei vor fi atrase în sfera ‘Operation Economic Outcast’. Teheranul dispune în continuare de instrumente de retorsiune — atât economice, cât și politice și militare — iar răspunsul său față de această strângere a șurubului va fi esențial pentru a înțelege traiectoria crizei. De asemenea, soliditatea angajamentelor Turciei și ale EAU pe termen lung rămâne o variabilă-cheie, ambele state având interese economice proprii care pot intra în conflict cu obiectivele americane.
Analiza acestui episod relevă că Statele Unite încearcă să construiască o arhitectură de presiune economică multilaterală împotriva Iranului, depășind limitele sancțiunilor unilaterale. Succesul sau eșecul acestei strategii va depinde în mare măsură de coeziunea coaliției și de capacitatea Washingtonului de a oferi stimulente suficiente partenerilor regionali pentru a-și menține angajamentele. Analiza completă despre Orientul Mijlociu pe Politica Lumii