Există o formă de nerespectare a promisiunilor care nu se vede la televizor. Nu implică nicio declarație spectaculoasă, niciun scandal, nicio negare. Promisiunea nu este încălcată — este doar rescrisă, ceva mai modest, în alt document, la o lună distanță de primul. Cifra mare rămâne în programul electoral, unde a fost citită de sute de mii de oameni în săptămânile campaniei. Cifra mică intră în programul de guvernare, care este citit, de regulă, de jurnaliști și de vreo două ONG-uri.
În Republica Moldova, distanța dintre cele două documente poate fi măsurată exact. Iar de câteva zile poate fi și citată, pentru că a fost măsurată de altcineva.
Pe 28 septembrie 2026, exact la un an de la alegerile parlamentare, Mișcarea Civică „Construim înCREDere” a prezentat raportul de monitorizare „Un an de la alegerile parlamentare. Unde suntem?”. Documentul urmărește ce s-a întâmplat, între 28 septembrie 2025 și 28 septembrie 2026, cu angajamentele electorale asumate de Partidul Acțiune și Solidaritate în programul „UE 2028” — 325 de angajamente sectoriale, structurate în 18 capitole.
Rezultatul, în două cifre: 18 angajamente realizate integral. Adică 5,5%.
Restul acestui articol este despre celelalte 307.
Promisiunea
Merită citate exact, pentru că exactitatea este toată problema.
Programul de guvernare „UE, pace, dezvoltare”, publicat pe 28 octombrie 2025 și votat în Parlament pe 31 octombrie, prelua — declarat — programul electoral al PAS. Premierul desemnat de atunci, Alexandru Munteanu, a explicat public logica: aceasta fusese alegerea cetățenilor, deci aceea era baza. Nimic de obiectat, în principiu.
Pe capitolul infrastructură, angajamentul din campanie era modernizarea „până la 3 mii de km de drumuri naționale și regionale”, finalizarea Centurii Chișinăului până în 2030, începerea construcției a patru poduri noi peste Prut și finalizarea podului rutier Ungheni–Ungheni.
Pe partea socială, tot din campanie: majorarea treptată a salariului minim „până la cel puțin 10 mii de lei” și a salariului mediu „până la cel puțin 25 de mii de lei”, sprijin la angajare pentru cel puțin 100 de mii de persoane, plus „creșterea continuă a pensiilor” — formulare la care programul de guvernare nu a atașat nicio cifră.
Pe mediu: susținerea plantării, până în 2029, a circa 60 de mii de hectare de pădure, curățarea a 150 km de râuri, închiderea a până la 300 de gunoiști neautorizate în cel puțin 12 raioane.
Pe justiție: finalizarea evaluării extraordinare a judecătorilor și procurorilor — vettingul — „până la sfârșitul lui 2026”.
Pe educație: cel puțin 6 miliarde de lei investiți în grădinițe, școli și universități, cel puțin 500 de tineri pedagogi anual, extinderea rețelei de „școli model” la 90 de instituții, dublarea burselor.
Pe energie: finalizarea liniei electrice Vulcănești–Chișinău „către sfârșitul acestui an” și construcția liniilor Suceava–Bălți, Gutinaș–Strășeni și Dnestrovsk–Bălți.
Acestea sunt promisiunile. Sunt cuantificate, sunt datate, sunt verificabile. Ceea ce, după cum vom vedea, le face minoritare în propriul lor program.
Realitatea
Raportul „Construim înCREDere” nu se ocupă de retorică. Se ocupă de aritmetică, și tocmai de aici vine forța lui.
Din cele 325 de angajamente sectoriale, 18 — 5,5% — au fost realizate integral. Dacă adăugăm realizările parțiale, cele formale și poziția „aproape realizată”, totalul urcă la 26 de angajamente, adică 8%. La celălalt capăt: 56 de angajamente, 17,2%, nu au niciun început de execuție. Alte 86, adică 26,5%, avansează sub ritmul necesar, iar 47 dintre acestea sunt mult sub ritm. În derulare, fără un decalaj demonstrabil, sunt 153 de angajamente. Patru nu au putut fi clasificate din informațiile publice disponibile.
Dar cea mai interesantă cifră din raport nu este niciuna dintre acestea. Este 200. Două sute din cele 325 de angajamente sectoriale — 61,5% — nu conțin nicio cifră, niciun termen și niciun act normativ care trebuie adoptat.
Asta înseamnă, concret, că pentru șase promisiuni din zece nu există nicio modalitate ca un cetățean, un jurnalist sau o organizație civică să stabilească obiectiv dacă au fost respectate. Nu pentru că informația e ascunsă. Pentru că nu există niciun reper față de care ar putea fi comparată.
Și apoi vine partea care dă titlul acestui articol. Raportul a comparat programul electoral cu programul de guvernare, document cu document, țintă cu țintă. Rezultatul comparării:
- 3.000 km de drumuri au devenit cel puțin 100 km anual;
- 60.000 de hectare de pădure au devenit cel puțin 7.000 de hectare plantate și reabilitate în 2026;
- locurile noi în creșe au scăzut de la 5.000 la 3.000;
- ținta pentru învățământul superior dual a coborât de la 1.000 la 450 de studenți anual;
- obiectivele salariale de 10.000 de lei salariu minim și 25.000 de lei salariu mediu nu mai apar cuantificate;
- sportul și politica de tineret nu mai figurează ca domenii distincte.
Să luăm doar primul rând. Trei mii de kilometri, la un ritm de o sută pe an, se realizează în treizeci de ani. Mandatul are patru.
La salarii, unde ținta a fost pur și simplu decuantificată, avem măsurători independente. Potrivit Biroului Național de Statistică, în trimestrul II 2026 câștigul salarial mediu lunar brut a fost de 16.895,7 lei — cu 9,2% mai mult decât în aceeași perioadă a anului trecut. Ajustat la inflație, creșterea reală este de 2,3%, pentru că prețurile de consum au fost cu circa 6,7% mai mari. Salariul minim a urcat de la 1 ianuarie 2026 de la 5.500 la 6.300 de lei, cu 15%.
Sunt creșteri. Nu sunt creșteri care duc undeva aproape de 25.000 și 10.000 de lei în restul mandatului. Iar media ascunde, ca întotdeauna, o prăpastie: 41.010 lei în informații și comunicații, 10.830 lei în agricultură.
În paralel, contextul în care se citește raportul. În aceeași zi în care a fost prezentat, ANRE a aprobat un tarif la gazele naturale de 26,14 lei — o scumpire de peste 70% într-o singură lună. Gigacaloria se scumpește cu peste 62% în Chișinău și cu peste 53% la Bălți. Guvernul a cerut Parlamentului instituirea stării de urgență în energie și hidrologie pentru 60 de zile. În fața sediului Guvernului, un partid de opoziție a organizat protest pe tema scumpirilor. Iar în aceeași zi, la deschiderea Moldova Business Week 2026, premierul Vasile Tofan — al doilea prim-ministru al acestui mandat, după demisia lui Alexandru Munteanu din 3 iulie — a enumerat prioritățile Executivului: reducerea birocrației, accelerarea procedurilor, un cadru fiscal predictibil, îmbunătățirea infrastructurii.
Este corect de spus, pentru că raportul însuși o spune: nu totul este restanță. „Construim înCREDere” consemnează și rezultate pozitive — deschiderea primelor clustere de negocieri cu Uniunea Europeană, majorarea burselor în domenii prioritare, creșterea plafonului de înregistrare obligatorie ca plătitor de TVA la 1,7 milioane de lei, deducerea de până la 20.000 de lei pentru cheltuieli de studii și perfecționare profesională, progrese în acordurile bilaterale de pensii și finalizarea constructivă a liniei electrice Vulcănești–Chișinău.
Linia electrică a fost promisă „către sfârșitul anului” 2025 și a fost construită. Se poate. Asta e observația neplăcută: se poate, deci restul nu se explică prin imposibilitate generală.
Scuza oficială
Iată cum arată o justificare oficială, în stare pură, pentru un program de infrastructură rămas în urmă. Este vorba despre „Curtea Europeană”, programul de amenajare a curților de bloc lansat în toamna anului 2025, iar vorbitorul este ministrul Vladimir Bolea.
Contextul: locuitorii Chișinăului s-au plâns că lucrările au început în curți, dar avansează lent și nu e clar când se termină. Au fost semnate 69 de contracte. Alte 32 de proiecte, pregătite pentru licitație, au fost suspendate temporar.
„Am oprit aceste licitații pentru că s-a constatat că nu există suficienți agenți economici care să poată executa un asemenea volum de lucrări”, a declarat ministrul.
Ministrul a precizat că problema nu vizează doar „Curtea Europeană”, ci și alte programe de infrastructură, inclusiv construcția drumurilor în localități. Pentru unele curți, licitațiile au fost organizate de două sau chiar de trei ori, fără ca vreun agent economic să depună ofertă. În schimb, unele companii au câștigat contracte pentru 11 sau chiar 16 curți — ceea ce, potrivit ministrului, arată exact cât de redus este numărul operatorilor capabili să preia astfel de lucrări. Valoarea unei singure curți poate ajunge la circa 5 milioane de lei. Peste 35 de proiecte au fost finalizate și date în exploatare; gradul de execuție al celor rămase variază — unele 70%, altele 80%, altele 90%. Restul continuă în 2027.
Iar concluzia:
„Totul depinde de agenții economici care au câștigat licitațiile”, a subliniat Vladimir Bolea.
Traducerea scuzei
Explicația ministrului este, tehnic, adevărată: piața construcțiilor din Republica Moldova nu are capacitatea de a absorbi simultan volumul de lucrări pe care statul l-a contractat. Licitațiile rămase pustii sunt un fapt verificabil, nu o invenție.
Problema este alta. Capacitatea pieței de construcții nu s-a schimbat între septembrie 2025, când se promiteau 3.000 de kilometri de drum, și septembrie 2026, când se constată că nu există firme pentru 32 de curți de bloc. Este aceeași piață, cu aceleași firme, cu același număr de excavatoare. Ceea ce s-a schimbat este momentul în care cineva s-a uitat la ea.
„Totul depinde de agenții economici care au câștigat licitațiile” este o propoziție care mută responsabilitatea de la cel care a promis la cel care execută. Doar că angajamentul nu a fost luat de agenții economici. Ei nu candidau.
Bilanțul
Coordonatoarea raportului, Olesea Stamate, a fixat metodologia dintr-o singură frază, care merită citită de două ori:
„Nu evaluăm guvernarea după preferințele noastre politice, ci după angajamentele pe care ea însăși le-a asumat public și după standardele pe care tot ea și le-a fixat. După un an nu pronunțăm un verdict asupra întregului mandat, dar putem vedea dacă ritmul actual conduce sau nu spre obiectivele promise.”
Aceasta este, de fapt, singura formă de evaluare care nu poate fi respinsă ca partizanat. Nu se compară guvernarea cu un ideal, nici cu opoziția, nici cu România sau Polonia. Se compară cu propriul ei document.
Iar raportul mai adaugă o propoziție care ar trebui lipită pe ușa fiecărui birou în care se scriu programe electorale:
„Pentru fiecare angajament realizat integral există peste trei fără niciun început de execuție și aproape cinci care avansează mai lent decât ar trebui. Un angajament fără termen, cifră sau rezultat măsurabil nu poate produce răspundere politică reală.”
Ultima parte este esența acestei rubrici. Un angajament fără cifră nu este o promisiune slabă — este o promisiune imposibil de încălcat. „Creșterea continuă a pensiilor” va fi îndeplinită de orice guvern care majorează pensiile cu un leu. „Modernizarea administrației publice” va fi îndeplinită de orice reorganizare, în orice direcție. Cele 200 de angajamente fără cifră și fără termen nu sunt un accident de redactare; sunt un rezultat previzibil al faptului că responsabilitatea politică se măsoară în cifre, iar cifrele sunt scumpe.
Pentru al doilea an de mandat, mișcarea civică cere lucruri deliberat banale: un plan public de recuperare a întârzierilor, cu termene, responsabili și indicatori; raportare semestrială privind programul de guvernare; reconsultarea proiectelor modificate substanțial înainte de vot; un calendar fiscal predictibil pentru patru ani; și publicarea trimestrială a kilometrilor de drum contractați, executați și recepționați.
Ultima cerere este cea mai revelatoare din tot documentul. În 2026, într-o țară candidată la aderarea la Uniunea Europeană, o organizație civică trebuie să ceară public ca statul să publice trimestrial câți kilometri de drum a contractat și câți a recepționat. Nu să construiască mai mulți. Să spună câți.
Nota de final
Promisiunea de 3.000 de kilometri nu a fost retrasă. Nu a fost negată. Nu a fost dezmințită de nimeni. Ea există încă, intactă, în programul electoral cu care s-au câștigat alegerile din 28 septembrie 2025 — document public, disponibil online, citabil.
A fost doar rescrisă, o lună mai târziu, ca „cel puțin 100 km anual”, în documentul care produce obligații.
În sistemele democratice funcționale, aceasta este forma cea mai eficientă de nerespectare a unei promisiuni, pentru că nu lasă urme. Nu există o declarație care să poată fi pusă față în față cu o alta. Nu există un moment al renunțării. Există doar două documente, la o lună distanță, și un an de răbdare.
Iar când distanța dintre ele devine în sfârșit vizibilă — în 2029, sau în 2030, când se va constata că Centura Chișinăului nu e gata — vor exista deja explicații pregătite. Piața construcțiilor. Numărul agenților economici. Volumul de lucrări. Contextul regional. Prețul gazelor, care astăzi a crescut cu 70% într-o lună.
Toate vor fi adevărate. Niciuna nu candida.
Surse: Mișcarea Civică „Construim înCREDere”, raportul „Un an de la alegerile parlamentare. Unde suntem?” (28 septembrie 2026); Realitatea.md și Bani.md; Radio Europa Liberă Moldova, „Ce promite Munteanu în programul de guvernare” (28 octombrie 2025); Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova, câștigul salarial mediu lunar brut, trimestrul II 2026; declarații publice ale ministrului Vladimir Bolea, septembrie 2026.