Rubrica „Lacrimi de crocodil” — promisiuni electorale documentate, realități nedisimulate
Există un gen de promisiune electorală care se deosebește de celelalte nu prin dimensiunea cinismului, ci prin curajul cu care cifrele sunt aruncate în spațiul public. Nu „vom face mai mult pentru pensionari”, nu „vom analiza posibilitatea indexării” — ci cifre concrete, procente exacte, luni precise. Genul de promisiune care nu lasă loc de interpretare și, tocmai de aceea, nu lasă loc nici de scăpare.
PSD a promis, în vara anului 2024, o creștere a pensiilor cu 40%. Marcel Ciolacu a anunțat două măriri consecutive: una în ianuarie 2024, de 13,8%, și una în septembrie 2024, conform noii legi a pensiilor. Ministra Muncii, Simona Bucura Oprescu, a prezentat cifrele cu precizie chirurgicală: cheltuiala lunară cu pensiile urma să crească de la 9,6 miliarde de lei la 13,8 miliarde lei. Suma totală angajată pentru cele patru luni (septembrie-decembrie 2024): 55,36 miliarde de lei.
Un an și jumătate mai târziu, pensiile sunt înghețate. Indexarea promisă pentru ianuarie 2025 nu a mai venit. Iar Ciolacu, omul care promitea măriri cu 40%, avertizează acum că România se află „pe drumul greșit” din cauza pensiilor și salariilor înghețate.
Același om. Aceeași temă. Poziție opusă.
„Promisiunea”
Să reproducem cuvintele exacte, pentru că merită conservate.
Marcel Ciolacu, despre noua lege a pensiilor: „Vor fi două măriri în 2024, în ianuarie și posibil septembrie. Ultima va fi diferențiată.”
Simona Bucura Oprescu, ministra PSD a Muncii, în plină campanie electorală pentru alegerile parlamentare și prezidențiale din 2024: „Cheltuiala lunară cu pensiile va crește de la 9,6 miliarde de lei la 11,32 miliarde lei de la 1 ianuarie 2024, iar din septembrie 2024 cheltuiala lunară cu pensiile va fi de 13,8 miliarde de lei.” Creștere medie de 40%.
Cifre exacte. Luni precise. Miliarde exacte.
Partidul REPER a catalogat la vremea aceea această promisiune drept „prima minciună electorală pentru 2024 a lui Ciolacu”. Presa a scris. Economiștii au ridicat din sprâncene. Bugetul, se știa deja atunci, nu susținea o astfel de cheltuială. Dar era campanie electorală, iar cifrele aruncate de la tribună au un efect narcoizant bine documentat.
„Realitatea”
Să punem cifrele în ordine, că nu-și fac singure treaba.
Ianuarie 2024: Pensiile au fost majorate cu 13,8%, conform promisiunii. Aceasta era indexarea cu inflația din anul precedent — o obligație legală, nu o generozitate politică. Ciolacu a prezentat-o ca pe un cadou.
Septembrie 2024: Mărirea cu 40% a intrat în vigoare. Tehnic. Pensiile au crescut conform noii legi, adoptate în grabă, cu costuri estimate la 55 de miliarde de lei pentru patru luni. Opoziția avertizase că banii nu există în buget. Guvernul a procedat: a intrat în deficit.
Decembrie 2024: Guvernul adoptă „ordonanța trenuleț”. Printre măsuri: înghețarea pensiilor și salariilor bugetarilor, eliminarea voucherelor de vacanță, stoparea angajărilor la stat. Pensiile înghețate la nivelul noiembrie 2024.
Ianuarie 2025: Indexarea promisă pentru 1 ianuarie 2025, estimată la 10,4%, nu mai vine. Ministrul Finanțelor anunță că bugetul a fost construit pe baza pensiilor la nivelul noiembrie 2024. „Nu mai putem să ne permitem derapaje.”
2025: Pensiile rămân înghețate. Există scenarii vehiculate public — unele surse vorbesc de posibilitatea ca înghețarea să dureze până în 2031.
Deficitul bugetar al României în 2024 a atins recorduri istorice. Fără măsurile de austeritate adoptate în decembrie 2024, estimările oficiale arătau că deficitul ar fi putut urca spre 14,3% din PIB.
Cifra aceasta merită reținută. Mărirea pensiilor cu 40% în septembrie 2024 — implementată, nu retrasă — a contribuit semnificativ la această gaură bugetară. Pensionarii au primit banii promisi. Dar i-au primit pe datorie, din bani pe care România nu îi avea și nu îi are.
„Scuza oficială”
Marcel Ciolacu, după ce a ieșit de la guvernare și a revenit în opoziție, a declarat: „Fără un plan economic, pensii și salarii înghețate, investiții blocate — România se află pe drumul greșit.”
Guvernul care a înghețat pensiile, întrebat de ce nu se mai indexează: „Bugetul pentru 2025 a fost construit pe plata pensiilor la nivelul noiembrie 2024. Nu trebuie create speranțe false sau promisiuni care nu pot fi respectate.”
Ciolacu însuși, la scurt timp după ce ministrul Finanțelor a anunțat că pensiile nu cresc, a declarat că ar putea exista „un sprijin one-off pentru pensiile mici și medii” sau o indexare „în a doua parte a anului”, dacă „ordonanța trenuleț va genera resurse financiare suficiente”.
Indexarea nu a mai venit.
„Traducerea scuzelor”
Să facem exercițiul de traducere.
„Bugetul a fost construit pe nivelul pensiilor din noiembrie 2024″ = Știam că nu avem bani, dar am mers înainte cu mărirea din septembrie 2024 pentru că erau alegeri.
„Nu mai putem să ne permitem derapaje” = Derapajul a fost comis. Acum plătim.
„Există posibilitatea unui sprijin one-off” = Nu există bani, dar e bine să existe o speranță.
„România se află pe drumul greșit” (Ciolacu, din opoziție) = Același drum pe care l-am construit noi, cu materiale pe care nu le aveam.
„Bilanțul”
Ce s-a întâmplat concret?
Pensionarii români au primit mărirea de 40% în septembrie 2024. Aceasta este realitatea. Nu a fost o promisiune complet neîndeplinită — a fost o promisiune îndeplinită pe datorie, cu bani împrumutați, cu consecințe immediate: înghețarea care a urmat.
Mărirea a durat trei luni. La 1 ianuarie 2025, indexarea suplimentară care ar fi trebuit să urmeze a fost blocată.
Rezultatul net: pensionarii au primit o mărire temporară finanțată din deficit, urmată de înghețare. Iar România plătește acum dobânzi la datoria contractată pentru a finanța acea mărire.
Partidul REPER a numit-o „minciună electorală” chiar de la momentul anunțului, în 2024. Documentele confidențiale obținute de Europa Liberă arată că atât Ciolacu, cât și Iohannis și Ciucă fuseseră avertizați cu privire la „gaura bugetară” care se prefigura. Avertismentele erau „strict confidențiale”. Promisiunile, publice.
Există și un aspect juridic. Conform unor informații publicate în presă, procurorii au primit sesizări cu privire la posibila prezentare cu bună știință a unor date false despre execuția bugetară și sustenabilitatea fiscală în perioada campaniei electorale 2024.
Investigațiile sunt în curs, sau poate nu mai sunt. Justiția română funcționează cu un ritm propriu.
Context: Nu e singura promisiune din această categorie
Pensiile nu sunt un caz izolat. PSD a operat în campania electorală 2024 cu un întreg porttofoliu de promisiuni a căror sustenabilitate bugetară era discutabilă încă de la momentul anunțului.
Salariile bugetarilor: promise a fi neafectate, înghețate prin ordonanța trenuleț.
Voucherele de vacanță: eliminate prin aceeași ordonanță.
Angajările la stat: blocate.
Creșterile salariale din sectorul public: suspendate.
Toate acestea sunt măsuri ale aceluiași partid care, cu câteva luni mai devreme, promitea exact contrariul. Nu e vorba de o schimbare de guvern, de o schimbare de politică externă impusă sau de o criză neprevăzută. Cifrele erau cunoscute. Avertismentele existau. Promisiunile au mers înainte.
Un model, nu un accident
Există o explicație standard pentru promisiunile electorale înșelate: politicienii nu știu ce îi așteaptă când ajung la guvernare, realitatea e mai complicată decât pare din opoziție, circumstanțele se schimbă.
Explicația aceasta are un sâmbure de adevăr când vorbim de promisiuni vagi, de obiective pe termen lung, de reforme structurale.
Nu funcționează când vorbim de cifre concrete anunțate în campanie: 40%, septembrie 2024, 55 de miliarde de lei, 13,8 miliarde lunar. Acestea nu sunt obiective generale. Sunt angajamente precise, cu termene precise, bazate pe bugete cunoscute.
Că bugetele nu susțineau cifrele era evident. Că avertismentele existau, e documentat. Că promisiunile au mers înainte, e incontestabil.
Diferența față de o simplă eroare de calcul este că, în acest caz, eroarea era profitabilă electoral și costisitoare bugetar. Câștigătorii pe termen scurt: PSD, la alegerile din 2024. Plătitorii pe termen lung: pensionarii care primesc pensii înghețate, contribuabilii care plătesc dobânzile la datoria contractată, și generațiile viitoare care vor moșteni factura.
„Nota de final”
Marcel Ciolacu este acum în opoziție și critică înghețarea pensiilor și salariilor. Este, din punct de vedere retoric, o poziție confortabilă.
Nu e o poziție nouă. PSD a fost și în opoziție înainte, a criticat și atunci măsurile de austeritate ale altor guverne, a promis că lucrurile vor sta altfel când partidul revine la putere.
Pensionarii români au o vârstă medie avansată și o memorie rezistentă la uzură. Unii dintre ei au văzut promisiunile PSD din 1996, din 2004, din 2012, din 2016, din 2020, din 2024. Fiecare ciclu a adus promisiuni mai mari și realități mai complicate.
Cel mai fascinant detaliu din povestea de față este că mărirea de 40% a fost, tehnic, îndeplinită. Nu a rămas pe hârtie. Pensionarii au primit banii în septembrie 2024. Problema este că banii nu existau, că înghețarea care a urmat a anulat parțial efectul, și că România plătește acum un preț bugetar considerabil pentru trei luni de generozitate electorală.
Lacrimile de crocodil sunt o formă de comunicare sofisticată. Nu mint direct — plâng pentru o suferință reală, pe care fie au creat-o ei înșiși, fie o exploatează cu calm. Ciolacu, criticând azi înghețarea pensiilor, plânge pentru pensionari cu aceleași lacrimi cu care le promitea măriri cu 40%.
Crocodilii, se știe, plâng când mănâncă. E un reflex involuntar, nu o expresie a remușcărilor.
Rubrica „Lacrimi de crocodil” apare săptămânal pe politicalumii.com. Sursele utilizate în acest articol includ declarațiile publice ale lui Marcel Ciolacu și Simonei Bucura Oprescu, investigațiile Europa Liberă privind documentele confidențiale ale deficitului bugetar, datele Ministerului Finanțelor și rapoartele de presă din perioada 2024-2026.