A fost una dintre acele săptămâni în care pământul s-a mișcat la propriu. Un cutremur de 7,4 a lovit Columbia luni dimineață, un nou președinte fără nicio experiență politică a primit cel mai brutal test posibil la trei zile după învestire, iar Senatul american a votat aproape în unanimitate ceva ce părea imposibil acum un an. Plus o eclipsă totală de soare peste Spania și un politician britanic care a trebuit să se lupte cu un coș de gunoi. Hai să recuperăm.
Columbia: 265 de morți și un președinte care învață pe viu
Luni, la ora 5:32 dimineața, un cutremur de magnitudine 7,4 a lovit vestul Columbiei. Epicentrul a fost la San José del Palmar, o zonă slab dezvoltată aflată la aproximativ 240 de kilometri vest de Bogotá. Serviciul Geologic Columbian l-a clasificat drept cel mai puternic seism înregistrat în țară în secolul XXI.
Bilanțul a crescut pe parcursul săptămânii într-un ritm care spune totul despre cât de greu se ajunge în zonele afectate: 47 de morți în primele ore, 111 până seara, 132 marți dimineață, peste 250 până marți la prânz, iar la finalul săptămânii peste 265 de morți, peste 3.700 de răniți și mai bine de 4.100 de persoane date dispărute. Cele mai grele lovituri le-au primit Pereira (101 morți) și Cali (95).
Aici intervine partea politică. Abelardo de la Espriella, un fost avocat penalist conservator fără absolut nicio experiență politică anterioară, depusese jurământul de președinte în Cali cu mai puțin de 72 de ore înainte ca aceeași Cali să vadă clădiri prăbușindu-se. La o oră după cutremur a postat un video în care anunța că își asumă „personal” conducerea operațiunilor și că înființează un comandament de urgență. Miercuri a declarat stare de urgență economică.
Problema e că tranziția de la Gustavo Petro fusese, ca să folosim un cuvânt blând, tensionată. Agenția națională de management al dezastrelor era încă condusă de oameni numiți de administrația anterioară, iar criticile privind lentoarea răspunsului au apărut aproape imediat. În primele 48-72 de ore după un cutremur — așa-numitul „timp de aur” al salvărilor — birocrația costă vieți în mod foarte literal.
De ce contează: Columbia e a treia economie a Americii Latine și un partener strategic al Statelor Unite într-o regiune care în ultimele luni a devenit brusc foarte instabilă. Un guvern nou, fără experiență administrativă, prins într-o criză umanitară majoră în prima săptămână de mandat, e o rețetă pentru instabilitate pe termen lung. Iar comparațiile cu răspunsul altor state din regiune la dezastre similare au început deja să apară în presa internațională, ceea ce niciodată nu e semn bun pentru un guvern.
Războiul cu Iranul intră în luna a șasea, iar strâmtoarea rămâne închisă
Dacă ai impresia că știrea asta se repetă de luni de zile, ai dreptate, dar de data asta cifrele s-au mișcat. Strâmtoarea Hormuz — prin care trecea aproximativ o cincime din petrolul lumii înainte de război — rămâne practic închisă de la izbucnirea conflictului, la sfârșitul lui februarie. În perioada 4-6 august au traversat între opt și cincisprezece nave. Înainte de război erau în jur de 130 pe zi.
Donald Trump a insistat toată săptămâna că strâmtoarea este deschisă și sub control american. Ministrul de Externe iranian Abbas Araghchi a spus miercuri altceva: că Iranul și Omanul sunt aproape de un acord, dar că strâmtoarea nu se redeschide până când Washingtonul nu îndeplinește anumite condiții, printre care relaxarea sancțiunilor și plata unor reparații de război. Trump a răspuns adăugând o condiție nouă — ar vrea el compensații de la Iran pentru „fapte trecute”. Așa se negociază, evident.
Un consilier al comandantului Gărzii Revoluționare a declarat că Iranul poate „prelungi” războiul până când Trump iese din funcție. Nu e chiar o strategie militară, dar e o strategie.
Între timp, prețurile. Brentul a coborât cu aproximativ 2% până la 87,20 dolari pe baril, sub vârfurile recente, ceea ce sună aproape liniștitor până îți amintești că lumea arde rezervele strategice ca să ajungă acolo. În Asia de Sud-Est au apărut raționalizări care amenință activitatea industrială. Germania a suspendat taxele pe combustibil, un ajutor de 1,6 miliarde de euro. Marea Britanie a amânat majorarea accizei până la finalul anului, cu un cost de 455 de milioane de lire.
Și un detaliu care sună a scenariu de film prost: s-a aflat săptămâna aceasta că Trump a părăsit în secret Turcia după summitul NATO, fiind transferat între avioane cu ajutorul unui camion de catering, în timp ce Air Force One zbura ca momeală. Motivul invocat: o amenințare iraniană cu rachete portabile. Washington Post a scris miercuri că CIA avea „încredere scăzută” în informația respectivă, care venise de la Israel. Trump a confirmat episodul cu un laconic „nu am întrebat prea multe, primesc multe amenințări”.
De ce contează: Șase luni de război și o strâmtoare închisă înseamnă că prețul energiei nu mai e o problemă conjuncturală, ci una structurală. Inflația și riscul de stagflație sunt acum scenariul de bază pentru majoritatea economiilor europene, inclusiv pentru România. Iar faptul că serviciile americane și cele israeliene nu cad de acord asupra unei amenințări la adresa președintelui SUA spune ceva despre calitatea informațiilor pe baza cărora se iau deciziile în războiul ăsta.
Senatul american votează 86 la 11 pentru sancțiuni dure împotriva Rusiei
Vineri, 7 august, Senatul SUA a adoptat cu 86 de voturi pentru și 11 împotrivă „Legea Lindsey O. Graham privind sancționarea Rusiei și Iranului”. Săptămâna aceasta au apărut detaliile și analizele, plus întrebarea reală: ce face Camera Reprezentanților, aflată în vacanță până în septembrie.
Legea poartă numele senatorului republican de Carolina de Sud, decedat pe 11 iulie, care negociase acordul cu Casa Albă chiar înainte de moarte. A fost introdusă de sora lui, senatoarea Darline Graham.
Ce face concret: impune sancțiuni primare și secundare asupra Rusiei și a rețelei sale financiare, vizează „flota din umbră” de nave și companii-paravan folosite pentru a ocoli plafonul de preț la petrol, extinde sancțiunile la oficiali, oligarhi și membrii familiilor acestora și — partea cea mai grea — îi dă lui Trump puterea de a impune tarife de până la 100% asupra țărilor care cumpără masiv energie rusească. Adică, în principal, China și India. Legea prelungește totodată Actul de Sancționare a Iranului din 1996.
De ce contează: Un vot de 86 la 11 în Senatul american de astăzi e o raritate statistică. Dar partea interesantă nu e votul, ci instrumentul: tarife de 100% pentru cumpărătorii de petrol rusesc înseamnă că sancțiunile împotriva Moscovei devin, de facto, o problemă comercială cu Beijingul și New Delhi. Dacă Trump folosește pârghia, războiul economic se extinde instantaneu în Asia. Dacă nu o folosește, legea rămâne un gest simbolic scump. Ambele variante sunt consecințe.
Ucraina lovește Novorossiysk și scoate din joc terminalele de cereale ale Rusiei
În noaptea de 12 spre 13 august, Ucraina a executat un atac concentrat asupra portului rusesc Novorossiysk de la Marea Neagră, folosind drone cu reacție Palianytsia, rachete Neptun și drone navale de suprafață. Ținte: pozițiile de apărare antiaeriană, dane, infrastructura portuară și baza navală.
Rezultatele, potrivit Kievului și confirmate parțial de partea rusă: cel puțin patru nave de luptă avariate, printre care fregatele Amiral Essen și Amiral Makarov, ambele din clasa Amiral Grigorovici. Cele mai mari două terminale de cereale ale portului și-au oprit activitatea. Guvernatorul regional Veniamin Kondratiev a anunțat trei morți, între care un copil de opt ani, și 24 de răniți; peste două duzini de blocuri de locuințe și câteva instituții de învățământ au fost avariate.
Novorossiysk expediază între 600.000 și 700.000 de barili de petrol pe zi și a devenit principalul hub naval rusesc la Marea Neagră după ce atacurile ucrainene au împins Flota Mării Negre afară din Crimeea ocupată. Practic, ultimul refugiu.
De ce contează: Cerealele. Rusia e cel mai mare exportator mondial de grâu, iar Novorossiysk e poarta principală. Oprirea terminalelor a declanșat imediat avertismente privind piețele alimentare globale — într-un an în care recoltele europene au fost oricum lovite de căldură. Pentru importatorii din Africa de Nord și Orientul Mijlociu, asta se traduce direct în prețul pâinii.
Turcia votează grațierea condiționată a militanților PKK
Luni, Parlamentul turc a aprobat cu 468 de voturi la 88 o lege care introduce o grațiere condiționată pentru mii de militanți kurzi. Legea, în 12 articole, va intra în vigoare doar după ce autoritățile turce verifică dezarmarea completă a Partidului Muncitorilor din Kurdistan. Prevede suspendarea unor pedepse și amânarea anchetelor și proceselor pe cinci sau zece ani, în funcție de gravitatea faptelor.
Contextul: PKK a anunțat anul trecut încheierea campaniei armate de decenii împotriva statului turc și dizolvarea organizației, ca răspuns la un apel al liderului său încarcerat, Abdullah Öcalan.
De ce contează: Conflictul a ucis zeci de mii de oameni în peste patru decenii. O încheiere reală ar schimba geometria politică a întregii regiuni, inclusiv relația Turciei cu Irakul, unde PKK are baze în nord. Rămâne partea grea: verificarea dezarmării. Legea e scrisă exact astfel încât să nu producă niciun efect până când Ankara nu declară că e mulțumită — ceea ce înseamnă că adevăratul test abia urmează.
Farage câștigă alegerile parțiale. Adversarul principal era un coș de gunoi
Joi, 13 august, s-au ținut alegeri parțiale în circumscripția britanică Clacton. Nigel Farage își demisionase propriul mandat pe 7 iulie, în plină anchetă parlamentară privind finanțele sale personale și acuzații legate de cadouri nedeclarate, tocmai ca să declanșeze alegeri pe care să le câștige și să demonstreze că are susținere.
A funcționat. Farage a obținut 63,3% și 22.239 de voturi, cu o majoritate de 12.784. Problema e cine a ieșit pe locul doi: Count Binface, un candidat de comedie care poartă un costum de robot cu un coș de gunoi pe cap, cu 26,9% și 9.455 de voturi. Laburiștii, conservatorii, liberal-democrații, Verzii și Restore Britain au refuzat să participe. Alți 32 de candidați s-au înscris, un total de 34, record absolut pentru o alegere parlamentară britanică (precedentul era din 2008). Prezența: 44,4%.
De ce contează: Refuzul tuturor partidelor mari de a candida a transformat un test electoral într-o farsă și i-a oferit lui Farage exact ce voia: un scor de peste 60% pe care îl poate flutura la nesfârșit. E o lecție despre cum boicotul, ca strategie politică, tinde să funcționeze în favoarea celui boicotat. Faptul că un comediant costumat a strâns aproape 27% ar trebui totuși să dea de gândit tuturor celor care nu s-au prezentat.
Ebola în Congo: pe cale să devină cea mai mortală epidemie din istorie
Miercuri, directorul general al OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus, a avertizat că epidemia de Ebola din estul Republicii Democrate Congo e pe cale să depășească cea mai mortală din istorie — cea din 2014-2016, care a ucis peste 11.000 de oameni în Africa de Vest.
Cifrele actuale: peste 2.000 de morți din peste 4.300 de cazuri. E deja a doua ca mărime din istorie și se răspândește substanțial mai repede decât oricare dintre precedentele. Peste 300 de copii au murit. Tulpina implicată este virusul Bundibugyo, pentru care nu există nici vaccin, nici tratament specific — testarea unor candidați promițători e în curs. OMS a declarat urgență de sănătate publică de importanță internațională pe 17 mai.
De ce contează: Vaccinul existent pentru Ebola funcționează împotriva tulpinii Zaire, nu împotriva celei Bundibugyo. Asta înseamnă că unul dintre marile succese medicale ale ultimului deceniu e, în cazul de față, inutil. Iar epidemia se desfășoară într-o regiune cu conflict armat activ, unde echipele medicale lucrează în condiții de securitate precare. Combinația a mai produs dezastre.
Și altele, pe scurt
Eclipsa care a oprit Spania. Miercuri seara, milioane de oameni au ieșit în stradă în orașele spaniole pentru prima eclipsă totală de soare vizibilă din Spania după 1905. Banda totalității a traversat țara de la vest la est, prin Oviedo, León, Bilbao, Zaragoza și Valencia, chiar înainte de apus. Durata maximă a totalității: 2 minute și 18 secunde, redusă la aproximativ un minut în Spania. Cerul a fost senin. Lumea a aplaudat.
Canada arde. Incendiul Bald Range din valea Okanagan, Columbia Britanică, a crescut de la 103 la 136 de kilometri pătrați și a forțat evacuarea a aproximativ 20.000 de oameni, inclusiv a întregului sat Summerland. Premierul provincial David Eby a declarat stare de urgență. O femeie de 80 de ani a murit încercând să evacueze — prima victimă a sezonului de incendii din 2026 în provincie.
Căldura costă 180 de miliarde. Un raport publicat miercuri estimează că verile extreme vor costa economiile UE aproximativ 180 de miliarde de euro anul acesta, adică în jur de 1% din PIB — aproape exact creșterea pe care blocul o aștepta pentru 2026. Franța e cea mai afectată dintre statele mari. Peste 13.000 de decese atribuite căldurii extreme în acest sezon.
Gaza, prima lovitură după o săptămână. Armata israeliană a ucis miercuri un comandant Hamas în nordul Fâșiei Gaza, primul atac aerian după o pauză de peste o săptămână, în timp ce „Board of Peace” susținut de SUA presează pentru dezarmarea Hamas și retragerea graduală a trupelor israeliene. O persoană ucisă, mai mulți răniți. A doua lovitură din această săptămână.
Germania își înarmează spionii. Berlinul a acordat serviciilor de informații noi competențe ofensive, o schimbare importantă de doctrină pentru o țară care, din motive istorice evidente, ținea aparatul de securitate pe lesă scurtă.
Săptămâna în care lumea a văzut, în două zile, o eclipsă care a durat un minut și un cutremur ale cărui efecte se vor simți ani.