Există promisiuni politice care mor discret, într-un colț de program de guvernare, fără ca nimeni să le observe absența. Și există promisiuni care sunt reafirmate atât de des, de atâția miniștri diferiți, în atâtea formate de emisiune, încât repetarea lor devine ea însăși dovada că nu se va întâmpla nimic.
Legea salarizării unitare a personalului plătit din fonduri publice face parte din a doua categorie. A fost promisă în vara lui 2023 ca soluție pentru o grevă generală. A fost amânată în noiembrie 2023. A fost amânată electoral în 2024. A fost mutată în ultima cerere de plată din PNRR în 2025. A fost redeschisă în 2026 de un ministru interimar. Iar în iulie 2026 a reușit performanța rară de a fi suspendată de o instanță de judecată înainte de a ajunge în Parlament — adică înainte de a exista, din punct de vedere juridic, ca lege.
Termenul-limită este 31 august 2026. Miza: 770 de milioane de euro din PNRR.
Săptămâna aceasta, la mai puțin de trei săptămâni de scadență, România nu are guvern cu puteri depline, nu are acord politic pe lege, nu are sindicate la masa negocierilor și are un proiect suspendat de Curtea de Apel București.
Promisiunea
Meritul cronologiei de mai jos aparține jurnaliștilor de la Euronews România, care au adunat, într-un material publicat pe 23 iulie 2026, declarațiile succesive ale celor care au promis această lege. Citatele sunt reproduse ca atare.
Marius Budăi, ministrul Muncii, 12 iunie 2023:
„Noi suntem în construcția Legii salarizării, construcție care este asumată a fi terminată în prima etapă, până în 15 iulie, urmând dezbaterile cu cei interesați, cu partenerii sociali, în perioada 15 iulie – 1 septembrie, după care aprobarea în Guvern ca proiect de act normativ, trimiterea în Parlament și acolo, bineînțeles, alte dezbateri, așa cum știm de obicei.”
Declarația vine în plină grevă generală în învățământ. Calendarul este precis: termene, etape, instituții. Nimic din el nu s-a întâmplat.
Simona Bucura-Oprescu, ministrul Muncii, 25 noiembrie 2023:
„Bun, să știți că legea salarizării nu va fi la 1 ianuarie 2024, dar să știți că avem dialog permanent cu cei care reprezintă profesorii, cu sindicatele din Educație și, ca de fiecare dată, ca de fiecare dată, Guvernul Ciolacu își ține cuvântul și aici.”
Prima amânare oficială vine la cinci luni după prima promisiune. Formularea „ca de fiecare dată, ca de fiecare dată” merită păstrată exact așa cum a fost rostită, cu repetiție cu tot.
Marcel Ciolacu, prim-ministru, 26 ianuarie 2024:
„Tot ceea ce am promis profesorilor m-am ținut de cuvânt. (Reporter: Când veți veni cu legea salarizării?) Când va fi nevoie. (…) Dacă aș fi un om politic inconștient, aș face o lege a salarizării în perioada alegerilor. Dați-mi voie să nu fiu.”
2024 a fost anul cu patru rânduri de alegeri. Legea pensiilor a trecut. Legea salarizării nu.
Simona Bucura-Oprescu, 23 august 2024:
„Legea salarizării este aferentă jalonului 420 din PNRR. Este, de asemenea, o reformă extrem de importantă pentru noi, cu care ne aflăm într-un stadiu avansat.”
„Stadiul avansat” din august 2024 nu s-a materializat într-un proiect depus în Parlament nici în 2024, nici în 2025, nici până astăzi.
Marcel Boloș, ministrul Proiectelor Europene, 24 aprilie 2025:
„Vom propune alte șase jaloane și ținte pe care să le amânăm. Deci, cumva restructurăm puțin cererea de plată numărul 4, dar termenul rămâne fix, respectiv luna iunie, indiferent ce se întâmplă. (Reporter: Ce amânăm?) În momentul de față, propunerea este ca legea salarizarii unice să se ducă în ultima cerere de plată și, de asemenea, proiectele de investiții din domeniul medical.”
Aici se produce mutarea decisivă: legea nu mai este abandonată, ci împinsă în ultimul vagon al PNRR. Adică exact în locul unde nu mai există plasă de siguranță.
Dragoș Pîslaru, ministrul interimar al Muncii, 16 iulie 2026:
„Sunt probleme majore în salarizare (…) care au fost amânate pentru că s-a promis timp de vreo patru ani de zile că se va face legea salarizării și nu s-a făcut și a trebuit să vină un ministru interimar care să încerce să o rezolve în trei luni.”
Este singura declarație din serie în care un ministru în funcție descrie situația în aceiași termeni în care o descrie și presa.
Realitatea
Cifrele, la 14 august 2026.
770 de milioane de euro. Suma din PNRR care se deblochează dacă legea este adoptată și promulgată până pe 31 august. Ministrul Pîslaru a precizat că îndeplinirea jalonului ar permite României să recupereze aproximativ 4 miliarde de lei din fonduri europene.
12 miliarde de lei. Alocarea prevăzută de proiect, potrivit aceluiași ministru, „pentru a corecta inechități, a stabili un cadru predictibil pentru cheltuielile salariale și a reașeza salarizarea într-un sector public care devenise tot mai fragmentat”.
Patru ani. Intervalul de la prima promisiune publică. Legea-cadru în vigoare datează din 2017 și nu a fost niciodată aplicată integral.
Zero. Numărul de zile în care proiectul a fost dezbătut în Parlament. Nu a fost depus.
17 iulie 2026. Data la care Ministerul Muncii a publicat proiectul. Șase zile mai târziu, cele mai mari federații sindicale din Educație — FSLI, „Spiru Haret” și „Alma Mater”, reprezentând peste 300.000 de angajați — au anunțat că nu participă la consultările programate la minister. Motivul invocat: proiectul ar încălca angajamentele asumate de stat la finalul grevei generale din 2023. Cinci confederații sindicale reprezentative la nivel național au cerut ulterior retragerea proiectului și au anunțat că nu vor mai participa la nicio consultare.
Suspendat. La cererea Federației SANITAS, Curtea de Apel București a suspendat procedura proiectului până la soluționarea definitivă a cauzei. Argumentul federației: proiectul a fost promovat fără respectarea dialogului social și fără consultare reală cu organizațiile sindicale reprezentative. Hotărârea nu este definitivă și poate fi atacată cu recurs în cinci zile; Ministerul Muncii a anunțat că o va ataca. Până atunci, cum a formulat un comentator juridic, „în acest moment, juridic, proiectul de lege nu mai există”.
1 decembrie 2026. Data la care, potrivit proiectului publicat, noua lege ar fi urmat să intre în vigoare.
Contextul economic în care se poartă această discuție, tot din date publicate în aceste zile: Institutul Național de Statistică a anunțat vineri că PIB-ul a stagnat în trimestrul al doilea față de trimestrul întâi și a scăzut cu 0,4% față de trimestrul al doilea din 2025 (2% pe serie ajustată sezonier). BNR a revizuit în creștere prognoza de inflație pentru finalul anului, la 6,1%. Pensiile și salariile bugetarilor au fost înghețate în 2026 la nivelul din 2025, prin ordonanța cunoscută drept „trenuleț”.
Și, elementul care le acoperă pe toate: România are un guvern demis, condus interimar. Președintele Nicușor Dan l-a desemnat premier, pe 14 iunie, pe Adrian Veștea, după ce Eugen Tomac nu a reușit să strângă susținerea necesară. Votul de învestitură nu a avut loc. Potrivit unor informații publicate de Euronews România pe 13 august, liderii politici recunosc neoficial că nu pot explica agenției de rating S&P de ce țara nu are guvern.
Un guvern interimar negociază, cu sindicate care refuză să negocieze, o lege suspendată de instanță, pentru un termen care expiră în 17 zile.
Scuza oficială
Ilie Bolojan, prim-ministru interimar, 7 august 2026:
„Legea salarizării poate fi depusă oricând. Legea are forma la care să fie depusă. Problema este că atunci când o depui, să ai totuși o formă de acord ca să ai șanse să treacă. Și s-a întârziat depunerea ei tocmai din cauza acestor discuții care nu s-au finalizat și pe fondul unor discursuri iresponsabile în spațiul public.”
„Eu cred că, cu responsabilitate, cât mai este, inclusiv legea salarizării unitare ar putea fi adoptată în perioada următoare, pentru că de aceste legi depind sume importante de bani.”
„M-am întâlnit cu sindicatele, dar mai mult decât ne putem permite, nu putem da. E mult mai corect să le spui asta.”
Dragoș Pîslaru, 10 august 2026, pe Facebook:
„Ultima șansă pentru legea salarizării unitare. Azi intrăm pe ultima turnantă pentru a putea îndeplini un jalon critic pe PNRR, legat de legea salarizării, a cărui îndeplinire ar debloca 770 milioane de euro pentru investiții. Este cel mai probabil ultima săptămână în care poate fi obținut un acord politic pe această reformă, pentru a putea fi adoptată și promulgată înainte de 31 august, termenul limită pe PNRR.”
„Mesajul meu este unul clar către liderii politici: vă rog fiți responsabili și contribuiți la trecerea legii. Meritul poate fi împărțit în mod firesc de partidele care vor susține această lege.”
„Fie ca să avem cu toții înțelepciune, în ceasul al doisprezecelea.”
Traducerea scuzei
„S-a întârziat depunerea ei tocmai din cauza acestor discuții care nu s-au finalizat și pe fondul unor discursuri iresponsabile în spațiul public.”
Discuțiile nefinalizate durează de patru ani și au traversat cinci guverne, ceea ce face din „discursurile iresponsabile” din ultimele săptămâni o explicație pentru ultima etapă a unei întârzieri care începuse cu mult înainte de ele.
„Legea are forma la care să fie depusă.”
Instanța a suspendat tocmai procedura prin care s-a ajuns la acea formă.
„Când va fi nevoie.” (Marcel Ciolacu, ianuarie 2024)
Nevoia a apărut, în cifre, la 770 de milioane de euro și 17 zile.
„Ca de fiecare dată, Guvernul Ciolacu își ține cuvântul și aici.” (Simona Bucura-Oprescu, noiembrie 2023)
Guvernul Ciolacu a încetat să existe fără ca legea să fie depusă în Parlament.
„Meritul poate fi împărțit în mod firesc de partidele care vor susține această lege.” (Dragoș Pîslaru)
Este singura frază din tot dosarul care recunoaște deschis că problema nu este tehnică, ci una de repartizare a creditului politic.
Bilanțul
Ce s-a promis: o lege a salarizării unitare, gata în vara lui 2023, negociată cu partenerii sociali, adoptată de Guvern și trimisă în Parlament.
Ce s-a livrat: șase declarații ministeriale de reafirmare, patru amânări documentate, o mutare în ultima cerere de plată din PNRR, un proiect publicat în iulie 2026, un boicot sindical din partea a cinci confederații și o suspendare judiciară.
Cine a promis: Marius Budăi (Muncă), Simona Bucura-Oprescu (Muncă), Marcel Ciolacu (premier), Marcel Boloș (Proiecte Europene) — PSD și PNL, aceleași două partide care au format nucleul tuturor coalițiilor din intervalul 2021–2026.
Cine plătește: în varianta cea mai favorabilă, nimeni în mod direct — banii se pierd, iar pierderea se diluează în deficit. În varianta descrisă chiar de premierul interimar, „va pune presiune pe deficit, vom pierde bani și vom avea inechitățile și mai mari”.
Este corect de spus și că, dacă legea nu trece, nu toată vina va fi a guvernului interimar. Sindicatele au refuzat masa negocierilor. Instanța a suspendat procedura. Partidele nu au ajuns la acord. PSD și USR au estimat public că proiectul are șanse mici să treacă de Parlament. Ministrul Pîslaru susține că doi din trei angajați din sectorul public ar avea creșteri salariale și că în sănătate procentul depășește 75% — cifre care nu au fost, până la această oră, verificate independent, pentru că proiectul nu a ajuns niciodată să fie dezbătut public într-un for în care ar fi putut fi verificate.
Aceasta este, de altfel, definiția cea mai exactă a eșecului: nu că proiectul a fost respins, ci că nimeni nu a apucat să îl judece.
Nota de final
Marcel Ciolacu spunea, în ianuarie 2024, că un om politic inconștient ar face legea salarizării în perioada alegerilor. Argumentul era că o astfel de lege, făcută sub presiune electorală, ar fi făcută prost.
Argumentul are o logică. Problema este că el nu explică de ce legea nu a fost făcută nici în lunile fără alegeri, și nici în cei doi ani care au urmat.
Peste 17 zile expiră termenul. Dacă legea trece, va fi adoptată sub presiunea unui termen european, de un Parlament chemat din vacanță, la propunerea unui guvern demis, cu un ministru interimar la Muncă și cu sindicatele în afara sălii. Adică exact în condițiile pe care Marcel Ciolacu le descria, în 2024, drept motivul pentru care nu voia să o facă atunci.
Dacă nu trece, România pierde 770 de milioane de euro, iar peste câteva luni un alt ministru al Muncii va explica, într-o altă emisiune, că legea salarizării este o reformă extrem de importantă, cu care ne aflăm într-un stadiu avansat.
Surse: Euronews România (cronologia declarațiilor, 23 iulie 2026), AGERPRES (declarațiile ministrului Dragoș Pîslaru, 10 august 2026), Realitatea.NET (declarațiile premierului interimar Ilie Bolojan, 7 august 2026), Economedia și PROFIT.ro (decizia Curții de Apel București), Edupedu.ro și Digi24 (poziția federațiilor sindicale din Educație), Institutul Național de Statistică (date PIB, 14 august 2026), Banca Națională a României (Raportul asupra inflației, august 2026).